impotență definitie

14 definiții pentru impotență

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.
IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.
IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare, neputință. ♦ Stare (patologică) a celui impotent.
impoténță s. f., g.-d. art. impoténței
impoténță s. f., g.-d. art. impoténței
IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.
IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.
Impotență ≠ potență, vigoare
IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].
IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)
IMPOTÉNȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia
*impoténță f., pl. e (lat. impotentia). Neputință, infirmitate.
IMPOTENȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.
impotență s. v. INCAPACITATE. NEPUTINȚĂ. SLĂBICIUNE.

impotență dex

Intrare: impotență
impotență substantiv feminin