IMPOSTÁȚIE s. f. (Muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. – Din it. impostazione.

IMPOSTÁȚIE s. f. (Muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. – Din it. impostazione.

impostáție s. f., art. impostáția, g.-d. art. impostáției

IMPOSTÁȚIE s. (MUZ.) vocalizare.

IMPOSTÁȚIE s.f. (Muz.) Preparare a vocii (înainte de a cânta); intonație. ♦ (Lingv.) Catastază. [< it. impostazione].

IMPOSTÁȚIE s. f. 1. (muz.) pregătire a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. 2. (lingv.) catastază. (< it. impostazione)