imposibil definitie

17 definiții pentru imposibil

IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, în niciun caz, cu niciun preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.
IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, nici într-un caz, cu nici un preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.
IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. Lucru imposibil. Situație imposibilă. ◊ (Adverbial) Se întindea și aici molima din Moldova? Imposibil... DUMITRIU, B. F. 13. ◊ (Substantivat) Deci visul se îndeplinise! Imposibilul se făcuse posibil, sonor, dogoritor! GALACTION, O. I 150. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă cuiva în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Familiar, despre oameni) Nesuferit, insuportabil. Pînă și cuie pentru tablouri mi-a cerut. E un imposibil. PAS, Z. IV 160.
imposíbil1 adj. m., pl. imposíbili; f. imposíbilă, pl. imposíbile
imposíbil2 s. n.
imposíbil adj. m. posibil
imposíbil s. n.
IMPOSÍBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Își propune un țel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. v. nesuferit.
Imposibil ≠ posibil
IMPOSÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate să existe. ♦ (Fam.) Nesuferit, rău, insuportabil. // s.n. Lucru cu neputință de realizat, irealizabil. ◊ A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr. impossible, it. impossibile, lat. imposibilis].
IMPOSÍBIL, -Ă I. adj. care nu este posibil, nu poate să existe. ◊ (fam.; despre oameni) nesuferit, insuportabil. II. s. n. lucru cu neputință, irealizabil. ◊ (adv.) cu neputință. (< fr. impossible, lat. impossibilis)
IMPOSÍBIL ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care nu este posibil; cu neputință de realizat; de nerealizat; nerealizabil; irealizabil. 2) Care nu poate să existe. 3) fig. fam. (despre persoane) Care nu poate fi acceptat sau suportat; de nesuferit; insuportabil. /<fr. impossible, lat. impossibilis
imposibil a. care nu poate fi, ce nu se poate face. ║ n. lucru imposibil: a încerca imposibilul.
*imposíbil, -ă adj. (lat. impossíbilis). Care nu e posibil, care nu se poate: asediaților le-a fost imposibil să maĭ reziste. Care nu poate fi satisfăcut, insuportabil, intolerabil: om imposibil, situațiune imposibilă. S. n. Lucru imposibil: a încerca imposibilu. A te face imposibil, a deveni insuportabil, intolerabil.
IMPOSIBIL adj., adv. 1. adj. irealizabil, nerealizabil, (înv.) neputincios. (Își propune un țel ~.) 2. adj., adv. exclus. (Rezolvarea aceasta este ~.) 3. adj. insuportabil, nesuferit, (înv.) nesuferibil, nesufericios. (E un om ~.)
AD IMPOSIBILIUM NULLA EST OBLIGATIO (lat.) pentru imposibil nu există nicio obligație – Adagiu exprimând ideea că debitorul este exonerat de o obligație în cazul în care aceasta nu poate fi executată din cauze neimputabile lui.
NIL MORTALIBUS ARDUM EST (lat.) nimic nu este imposibil muritorilor – Horațiu, „Ode”, I, 3, 37. Omul, în cutezanța sa, încearcă și reușește să înfăptuiască lucruri care par a-i depăși puterile.

imposibil dex

Intrare: imposibil
imposibil adjectiv substantiv neutru