IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A plictisi (pe cineva) cu stăruințele sau cu prezența sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu înțeleg să vă mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. Vă rog să binevoiți a scuza dacă vă importunez cu aceste rînduri. CARAGIALE, O. VII 485.

importuná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importuneáză

importuná vb., ind. prez. 1 sg. importunéz, 3 sg. și pl. importuneáză

IMPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].

IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)

A IMPORTUNÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insistențele sau cu prezența sa. /<fr. importuner, it. importunare

importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.

*importunéz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicitărĭ.

importuna vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.