Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru importunare

IMPORTUN├ü, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insisten╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa. ÔÇô Din fr. importuner.
IMPORTUN├ü, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu st─âruin╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa. ÔÇô Din fr. importuner.
IMPORTUN├ü, importunez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A plictisi (pe cineva) cu st─âruin╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu ├«n╚Ťeleg s─â v─â mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. V─â rog s─â binevoi╚Ťi a scuza dac─â v─â importunez cu aceste r├«nduri. CARAGIALE, O. VII 485.
importuná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importuneáză
importun├í vb., ind. prez. 1 sg. importun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. importune├íz─â
IMPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.
IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].
IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)
A IMPORTUN├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insisten╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa. /<fr. importuner, it. importunare
importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.
*importun├ęz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicit─âr─ş.
importuna vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.

Importunare dex online | sinonim

Importunare definitie

Intrare: importuna
importuna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: importunat
importunat participiu
importunare infinitiv lung