Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru importun

IMPORT├ÜN, -─é, importuni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. (Livr.) (Persoan─â) care importuneaz─â. ÔÇô Din fr. importun, lat. importunus.
IMPORT├ÜN, -─é, importuni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. (Livr.) (Persoan─â) care importuneaz─â. ÔÇô Din fr. importun, lat. importunus.
IMPORT├ÜN, -─é, importuni, -e, s. m. ╚Öi f. (Fran╚Ťuzism) Persoan─â care plictise╚Öte, care importuneaz─â; pis─âlog. Una din calamit─â╚Ťile vie╚Ťii este tagma importunilor. ALECSANDRI, S. 96.
import├║n (livr.) adj. m., pl. import├║ni; f. import├║n─â, pl. import├║ne
import├║n adj. m., pl. import├║ni; f. sg. import├║n─â, pl. import├║ne
IMPORT├ÜN, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Fran╚Ťuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduit─â╚Ťile sale); plicticos, sup─âr─âtor. ÔÖŽ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus ÔÇô dificil de abordat].
IMPORT├ÜN, -─é adj. agasant, obositor, plicticos, sup─âr─âtor. ÔŚŐ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
IMPORT├ÜN ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival Care plictise╚Öte sau jeneaz─â pe al╚Ťii prin prezen╚Ťa sa sau prin insisten╚Ťele sale. /<fr. importun, lat. importunus
importun a. sup─âr─âtor.
*importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.

Importun dex online | sinonim

Importun definitie

Intrare: importun (s.m.)
importun substantiv masculin
Intrare: importun (adj.)
importun adjectiv