IMPORTAȚIÚNE, importațiuni, s. f. (Înv.) Lucru, bun importat. – Din fr. importation.

IMPORTAȚIÚNE, importațiuni, s. f. (Înv.) Lucru, bun importat. – Din fr. importation.

IMPORTAȚIÚNE, importațiuni, s. f. (Învechit) Lucru importat. A se cerceta cu tot dinadinsul dacă este un ce local sau o importațiune din străinătate. ODOBESCU, S. II 231. – Pronunțat: -ți-u-.

importațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. importațiúnii; pl. importațiúni

importațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. importațiúnii; pl. importațiúni

importați(un)e f. 1. acțiunea de a importa; 2. lucrul importat.

*importațiúne f. (lat. importátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a importa. Import, marfă importată. – Și -áție.