IMPLOZÍV, -Ă, implozivi, -e, adj. (Lingv.).Care se referă la implozie, relativ la implozie, articulat prin implozie. Consoană implozivă. – Din fr. implosif.

IMPLOZÍV, -Ă, implozivi, -e, adj. (Lingv.) Care se referă la implozie, relativ la implozie, articulat prin implozie. Consoană implozivă. – Din fr. implosif.

implozív adj. m., pl. implozívi; f. implozívă, pl. implozíve

implozív adj. m., pl. implozívi; f. sg. implozívă, pl. implozíve

IMPLOZÍV, -Ă adj. (Fon.) Care caracterizează implozia. [< fr. implosif].

IMPLOZÍV, -Ă adj. care caracterizează implozia (3). (< fr. implosif)

IMPLOZÍV, -Ă adj. (< fr. implosif): în sintagma consoană implozivă (v.).