Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru implicit

IMPLIC├ŹT, -─é, implici╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, con╚Ťinut ├«n altceva (f─âr─â a mai fi exprimat direct); care se ├«n╚Ťelege de la sine. ÔÇô Din fr. implicite, lat. implicitus.
IMPLIC├ŹT, -─é, implici╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, con╚Ťinut ├«n altceva (f─âr─â a mai fi exprimat direct); care se ├«n╚Ťelege de la sine. ÔÇô Din fr. implicite, lat. implicitus.
IMPLIC├ŹT, -─é, implici╚Ťi, -te, adj. Care este cuprins ├«n ceva f─âr─â a fi exprimat ├«n mod formal, care se ├«n╚Ťelege de la sine. ÔŚŐ (Adverbial) Humorul care se desprinde din aproape toate aceste produc╚Ťii populare face din ele un mijloc pre╚Ťios de dezvoltare a limbajului la copil ╚Öi, implicit, a g├«ndirii sale. L. ROM. 1953, nr. 2, 53.
implic├şt adj. m., pl. implic├ş╚Ťi; f. implic├şt─â, pl. implic├şte
implic├şt adj. m., pl. implic├ş╚Ťi; f. sg. implic├şt─â, pl. implic├şte
Implicit Ôëá explicit
IMPLIC├ŹT, -─é adj. (adesea adv.) Cuprins ├«n ceva (f─âr─â a fi exprimat formal), care se ├«n╚Ťelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito].
IMPLIC├ŹT, -─é adj. (╚Öi adv.) cuprins ├«n ceva, care se ├«n╚Ťelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus)
IMPLIC├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial (├«n opozi╚Ťie cu explicit) Care se cuprinde ├«n mod virtual ├«n ceva, f─âr─â a avea expresie formal─â; de la sine ├«n╚Ťeles. [Sil. im-pli-] /<fr. implicite, lat. implicitus
implicit a. și adv. coprins în cele zise, dar nu în termeni formali.
*impl├şcit, -─â adj. (lat. implicitus ├«ld. implic├ítus, part. d. implicare, a implica). Implicat, cuprins ├«n vorb─â, dar nu ├«n termin─ş formal─ş: libertatea e condi╚Ťiunea implicit─â a responsabilit─â╚Ťi─ş morale. ├Äncredere implicit─â, ├«ncredere dat─â f─âr─â examin anterior. Voin╚Ť─â implicit─â, care se manifest─â ma─ş mult pin fapte de c├«t pin vorbe. Propozi╚Ťiune implicit─â, eliptic─â, exprimat─â pintrÔÇÖun singur cuv├«nt, ca: Fie! S─âri╚Ť─ş! Adv. ├Än mod implicit: ide─şe con╚Ťinut─â implicit ├«ntrÔÇÖalta. ÔÇô ╚śi implic├şt (dup─â fr.). V. explicit.
IMPLIC├ŹT, -─é (< fr., lat.) adj. 1. (╚śi adverbial) Cuprins ├«n ceva, inclus, ├«nsumat. ÔÖŽ De la sine ├«n╚Ťeles. 2. (MAT.) Func╚Ťie i. = func╚Ťie care se exprim─â printr-o ecua╚Ťie, ├«n care membrul ├«nt├ói reprezint─â o func╚Ťie (de mai multe variabile), iar la doilea membru, o constant─â.
IMPLIC├ŹT, -─é adj. (cf. fr. implicite, it. implicito): ├«n sintagma context implicit (v.).

Implicit dex online | sinonim

Implicit definitie

Intrare: implicit
implicit adjectiv