Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru implica╚Ťie

IMPLIC├ü╚ÜIE, implica╚Ťii, s. f. Idee, fapt decurg├ónd ├«n mod implicit din altul sau ap─âr├ónd ca o consecin╚Ť─â imediat─â a acestuia. ÔÖŽ (Log.) Rela╚Ťie ├«ntre dou─â concepte ├«n care adev─ârul ori falsitatea unui concept atrage dup─â sine cu necesitate adev─ârul ori falsitatea celuilalt concept. ÔÇô Din fr. implication, lat. implicatio.
IMPLIC├ü╚ÜIE, implica╚Ťii, s. f. Idee, fapt urm├ónd ├«n mod implicit din altul sau ap─âr├ónd ca o consecin╚Ť─â imediat─â a acestuia. ÔÖŽ (Log.) Rela╚Ťie ├«ntre dou─â concepte ├«n care adev─ârul ori falsitatea unui concept atrage dup─â sine cu necesitate adev─ârul ori falsitatea celuilalt concept. ÔÇô Din fr. implication, lat. implicatio.[1]
IMPLIC├ü╚ÜIE, implica╚Ťii, s. f. Idee, fapt urm├«nd ├«n mod implicit din altul sau ap─âr├«nd ca o consecin╚Ť─â imediat─â a acestuia. Aceast─â carte zugr─âve╚Öte un tablou extraordinar de colorat, cu nesf├«r╚Öite implica╚Ťii sociale, cu subtile caracteriz─âri ale sufletului omenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/2.
implic├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. implic├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. implic├í╚Ťiei; pl. implic├í╚Ťii, art. implic├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
implic├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. implic├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. implic├í╚Ťiei; pl. implic├í╚Ťii, art. implic├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
IMPLIC├ü╚ÜIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecin╚Ť─â imediat─â a altui fapt sau c─âruia ├«i urmeaz─â implicit. 2. (Log.) Enun╚Ť format dintr-un antecedent ╚Öi un consecvent, astfel ├«nc├ót adev─ârul sau falsul antecedentului atrage dup─â sine adev─ârul sau falsul consecventului ╚Öi invers. [Gen. -iei, var. implica╚Ťiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio ÔÇô ├«nl─ân╚Ťuire].
IMPLIC├ü╚ÜIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecin╚Ť─â imediat─â a altui fapt sau c─âruia ├«i urmeaz─â implicit. 2. stare a cuiva implicat ├«ntr-o afacere, ├«ntr-un proces. 3. (log.) enun╚Ť ├«n care adev─ârul sau falsul antecedentului atrage dup─â sine adev─ârul sau falsul consecventului ╚Öi invers. 4. (mat.) rela╚Ťie logic─â ├«ntre dou─â propriet─â╚Ťi astfel c─â exactitatea celei dint├ói atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristic─â modal─â care exprim─â faptul c─â un anume proces este implicat ├«n enun╚Ťul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio)
IMPLIC├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A IMPLICA. 2) Consecin╚Ť─â logic─â. [G.-D. implica╚Ťiei; Sil. -pli-ca-╚Ťi-e] /<fr. implication, lat. implicatio, ~onis[1]

Implica╚Ťie dex online | sinonim

Implica╚Ťie definitie

Intrare: implica╚Ťie
implica╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e