implicație definitie

8 definiții pentru implicație

IMPLICÁȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt decurgând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. ♦ (Log.) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.
IMPLICÁȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt urmând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia. ♦ (Log.) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.[1]
IMPLICÁȚIE, implicații, s. f. Idee, fapt urmînd în mod implicit din altul sau apărînd ca o consecință imediată a acestuia. Această carte zugrăvește un tablou extraordinar de colorat, cu nesfîrșite implicații sociale, cu subtile caracterizări ale sufletului omenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/2.
implicáție (-ți-e) s. f., art. implicáția (-ți-a), g.-d. art. implicáției; pl. implicáții, art. implicáțiile (-ți-i-)
implicáție s. f. (sil. -ți-e), art. implicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. implicáției; pl. implicáții, art. implicáțiile (sil. -ți-i-)[1]
IMPLICÁȚIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. (Log.) Enunț format dintr-un antecedent și un consecvent, astfel încât adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. [Gen. -iei, var. implicațiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – înlănțuire].
IMPLICÁȚIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. 4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio)
IMPLICÁȚIE ~i f. 1) v. A IMPLICA. 2) Consecință logică. [G.-D. implicației; Sil. -pli-ca-ți-e] /<fr. implication, lat. implicatio, ~onis[1]

implicație dex

Intrare: implicație
implicație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e