25 definiții pentru implantat
IMPLANTÁ, implantez,
vb. I.
Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din
fr. implanter. ÎMPLÂNTÁ, împlấnt,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦
Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. –
Lat. implantare. IMPLANTÁ, implantez,
vb. I.
Tranz. A introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat. ♦ A stabili, a fixa, a așeza. – Din
fr. implanter. ÎMPLÂNTÁ, împlấnt,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) înfige, a (se) vârî. ♦
Tranz. (Rar) A fixa, a așeza. –
Lat. implantare. ÎMPLÎNTÁ, împlî́nt,
vb. I.
Tranz. A înfige, a vîrî. I Apucă lopețile, se aplecă, împlîntîndu-le în apă. DUNĂREANU, CH. 240. Cîrmaciul împlîntă adînc lopata în valuri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. O zbierătură puternică dete taurul din pricina durerii ce avea din pierderea ochiului; coarnele și le împlîntă în pămînt și scotea pămînt ca și cu lopata. RETEGANUL, P. IV 42. ◊
Refl. Cele cinci brăzdare ale plugului își înăbușiră zăngănitul, împlîntîndu-se adînc, cu sete, în pămînt. MIHALE, O. 123. Unde buzduganul s-a-mplîntat, Acolo nouă ani am săpat, Pîn’ ce buzduganu-am aflat. BIBICESCU, P. P. 304. (
Fig.) Ochii săi se împlîntară pe rînd în ochii celor două femei. DUMITRIU, B. F. 59.
implantá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 implanteáză
împlântá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 împlấntă
implantá vb., ind. prez. 1 sg. implantéz, 3 sg. și pl. implanteáză împlântá vb., ind. prez. 1 sg. împlânt, 3 sg. și pl. împlântă IMPLANTÁ vb. v. băga, insera, împlânta, înfige, vârî. ÎMPLÂNTÁ vb. 1. v. înfige. 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonțul i s-a ~ adânc în corp.) ÎMPLÂNTÁ vb. v. planta, pune, răsădi, sădi, transplanta. IMPLANTÁ vb. I. tr. A insera, a fixa în; a introduce; a împlânta. [< fr. implanter].
IMPLANTÁ vb. tr. a insera, a fixa în. ◊ a amplasa (o clădire etc.). ◊ a introduce sub piele un medicament sau țesut, care se resoarbe treptat. (< fr. implanter)
împlîntá (împlântát, împlântát), vb. –
1. A planta, a pune în pămînt o plantă. –
2. A așeza, a fixa. –
3. A înfige, a vîrî. –
Mr. (m)plîntu,
megl. plăntu, plăntari.
Lat. plantāre (Pușcariu 790; Candrea-Dens., 1411; DAR),
cf. it. piantare,
fr. planter,
sp. plantar,
port. prantar.
Cf. plîntă.
A IMPLANTÁ ~éz tranz. med. (medicamente, organe, țesuturi etc.) A introduce pe cale chirurgicală sub piele sau sub mușchi. [Sil. im-plan-] /<fr. implanter A ÎMPLÂNTÁ împlânt tranz. 1) (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige. A-și ~ unghiile. 2) A face să intre în ascuțișul a ceva. ~ un steag. /<lat. implantare împlântà v.
1. a înfige în pământ: a împlânta un steag, un cort;
2. fig. a introduce: a împlânta o datină;
3. a se așeza undeva, a se fixa. [Lat. PLANTARE].
*implantéz v. tr. (lat. implantare, d. in, în, și planta, plantă. V.
împlînt). Plantez, înfing un lucru într’altu: a implanta un cuțit într’un pepene. Fig. Stabilesc, introduc; a implanta obiceĭurĭ noŭă.
împlî́nt, -á v. tr. (lat. plantare, a planta. V.
implantez). Plantez, răsădesc (Ps. S. Cor.). Înfig (de ex. sabia, cuțitu): unde voĭniciĭ securea nu’mplîntă (Doĭna, 2-3, 42). V.
desplînt. implanta vb. v. BĂGA. ÎMPLÎNTA. ÎNFIGE. VÎRÎ. ÎMPLÎNTA vb. 1. a băga, a înfige, a vîrî, (rar) a implanta, (înv. și reg.) a petrece. (A ~ cuțitul in vită.) 2. a intra, a se înfige, a pătrunde. (Glonțul i s-a ~ adînc în corp.) împlînta vb. v. PLANTA. PUNE. RĂSĂDI. SĂDI. TRANSPLANTA. implantá vb. I A introduce, a fixa ◊ „Profesorul N. M., șeful echipei de cercetări, care a reușit încrucișarea, a declarat că aceasta s-a realizat după metoda «in vitro», ovulul fecundat în condiții de laborator fiind implantat în uter [...]” Sc. 12 III 82 p. 5; v. și personaj-simbol (1973), microecran, pace-maker (din fr. implanter; DMN 1950; FC II 137, 138, 308; DEX, DN3) împlânta, împlântă (pers. a III-a
sg.)
v. r. (
glum.) a se întâmpla.
Implantat dex online | sinonim
Implantat definitie
Intrare: împlânta
împlânta verb grupa I conjugarea I
Intrare: implanta
implanta verb grupa I conjugarea a II-a