IMPLACÁBIL, -Ă, implacabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător, inexorabil. – Din fr. implacable, lat. implacabilis.

IMPLACÁBIL, -Ă, implacabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător, inexorabil. – Din fr. implacable, lat. implacabilis.

IMPLACÁBIL, -Ă, implacabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, potolit, îmblînzit; neînduplecat, neîndurat. Rea, crudă și implacabilă, ea în cîteva cuvinte îi arată cît de absurd e planul lui. GHEREA, ST. CR. II 170. Întrînd în Cameră, să facem o implacabilă opozițiune la toate actele guvernului. ALECSANDRI, T. 1734. ◊ Fig. O pîrghie puternică îl mișcă, implacabilă, neinfluențată de nimic, și de fiecare dată bolovanul căzut între ele e zdrobit metodic în cîteva clipe. BOGZA, C. O. 181.

implacábil adj. m., pl. implacábili; f. implacábilă, pl. implacábile

implacábil adj. m., pl. implacábili; f. sg. implacábilă, pl. implacábile

IMPLACÁBIL adj. v. crud.

IMPLACÁBIL, -Ă adj. De neînduplecat, neîmblânzit; neîndurat. [Cf. fr. implacable, it. implacabile, lat. implacabilis].

IMPLACÁBIL, -Ă adj. 1. de neînduplecat, neîndurător. 2. care se produce în mod fatal; inexorabil. (< fr. implacable, lat. implacabilis)

IMPLACÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi convins, înduplecat; de neînduplecat; neabătut; inexorabil. [Sil. im-pla-] /<fr. implacable, lat. implacabilis

implacabil a. care nu poate fi potolit: ură implacabilă.

*implacábil, -ă adj. (lat. implacabilis, d. placare, a liniști). Neînduplecat, care nu se poate potoli: Scipione Nasica era adversaru implacabil al luĭ Tiberiŭ Grahu. Adv. În mod implacabil.

IMPLACABIL adj. crud, hain, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.)