IMPÍU, -ÍE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie.

IMPÍU, -ÍE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie.

impíu adj. m., f. impíe; pl. m. și f. impíi

IMPÍU, -ÍE adj. (Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat. impius, cf. fr. impie].

IMPÍU, -IE adj. care manifestă indiferență sau dispreț față de religie. (< lat. impius, fr. impie)

*ímpiŭ, -ie adj. (lat. impius. V. pios). Rar. Nelegĭuit, care nu respectă cele sfinte, nicĭ morala: om, lucru impiŭ. – Maĭ des impíu, -íe (fr. impie).