impetuozitate definitie

12 definiții pentru impetuozitate

IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. impétuosité.
IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. impétuosité.
IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Oltul] a străbătut trei șiruri de munți, zbătîndu-se deasupra stîncilor, vibrînd din toată ființa, cu o impetuozitate de care, pentru nimic în lume, n-ar mai fi în stare. BOGZA, C. O. 410. [Artileria] începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. REBREANU, P. S. 113. – Pronunțat: -tu-o-.
impetuozitáte (-tu-o-) s. f., g.-d. art. impetuozitắții
impetuozitáte s. f. (sil. -tu-o-), g.-d. art. impetuozității
IMPETUOZITÁTE s. 1. v. energie. 2. v. avânt. 3. v. vehemență.
IMPETUOZITÁTE s.f. Calitatea de a fi impetuos. [Pron. -tu-o-. / cf. fr. impétuosité].
IMPETUOZITÁTE s. f. calitatea de a fi impetuos. (< fr. impétuosité)
IMPETUOZITÁTE f. 1) Caracter impetuos. 2) Situație impetuoasă. [G.-D. impetuozității; Sil. -tu-o-] /<fr. impétuosité
impetuozitate f. caracterul celui impetuos.
*impetuozitáte f. (d. impetuos). Calitatea de a fi impetuos. V. sirepie.
IMPETUOZITATE s. 1. dinamism, energie, forță, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. ardoare, avînt, elan, temperament, (pop. fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai multă ~.) 3. înfocare, vehemență, violență. (Se apără, ripostează cu ~.)

impetuozitate dex

Intrare: impetuozitate
impetuozitate substantiv feminin
  • silabisire: -tu-o-