Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru impetuos

IMPETU├ôS, -O├üS─é, impetuo╚Öi, -oase, adj. Care dovede╚Öte o for╚Ť─â sau se manifest─â ca o for╚Ť─â de nest─âp├ónit; n─âvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] ÔÇô Din fr. imp├ętueux, lat. impetuosus.
IMPETU├ôS, -O├üS─é, impetuo╚Öi, -oase, adj. Care dovede╚Öte o for╚Ť─â sau se manifest─â ca o for╚Ť─â de nest─âp├ónit; n─âvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] ÔÇô Din fr. imp├ętueux, lat. impetuosus.
IMPETU├ôS, -O├üS─é, impetuo╚Öi, -oase, adj. Care dovede╚Öte o for╚Ť─â de nest─âp├«nit, c─âruia nu-i po╚Ťi pune stavil─â; n─âvalnic, tumultuos. Situa╚Ťia interna╚Ťional─â se caracterizeaz─â prin cre╚Öterea impetuoas─â a for╚Ťelor p─âcii, democra╚Ťiei ╚Öi socialismului, prin sl─âbirea continu─â a for╚Ťelor reac╚Ťiunii ╚Öi r─âzboiului. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2712. ├Äl g─âsii... transfigurat, vibr─âtor, impetuos. GALACTION, O. I 234. Vorbea limpede, corect, lini╚Ötit. Arareori se ├«nc─âlzea ├«ntr-un curent mai impetuos de g├«nduri. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 11. ÔÇô Pronun╚Ťat: -tu-os.
impetuós (-tu-os) adj. m., pl. impetuóși; f. impetuoásă, pl. impetuoáse
impetuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. impetuóși, f. sg. impetuoásă, pl. impetuoáse
IMPETU├ôS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, ├«nfl─âc─ârat, ├«nfocat, n─âvalnic, nedomolit, nepotolit, nest─âp├ónit, nest─âvilit, s─âlbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament impetuos.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter impetuos.) 3. v. ├«nfl─âc─ârat. 4. v. energic. 5. v. dezl─ân╚Ťuit.
IMPETU├ôS, -O├üS─é adj. N─âvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. imp├ętueux].
IMPETU├ôS, -O├üS─é adj. n─âvalnic, tumultuos. (< fr. imp├ętueux, lat. impetuosus)
IMPETU├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) Care nu poate fi st─âvilit; cu manifest─âri violente; n─âvalnic. Furtun─â ~oas─â. [Sil. -tu-os] /<fr. imp├ętueux, lat. impetuosus
impetuos a. 1. care se mi╚Öc─â cu repeziciune, cu violen╚Ť─â: torent impetuos; 2. fig. care nu se poate ╚Ťinea, prea vioiu: caracter impetuos.
*impetu├│s, -o├ís─â adj. (lat. impetuosus, d. impetus, atac, n─âval─â). Plin de putere, de av├«nt: v├«nt, torent, atac impetuos. Fig. Vio─ş, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare av├«nt: a n─âv─âli impetuos.
IMPETUOS adj. 1. aprig, furtunos, impulsiv, iute, ├«nfl─âc─ârat, ├«nfocat, n─âvalnic, nedomolit, nepotolit, nest─âp├«nit, nest─âvilit, s─âlbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 2. energic, viguros, viril. (Caracter ~.) 3. av├«ntat, ├«nfl─âc─ârat, temperamental, (fig.) arz─âtor. (O ie╚Öire ~.) 4. energic, puternic, tare, vajnic, viguros. (Ac╚Ťiune ~.) 5. debordant, dezl─ân╚Ťuit, furtunos, n─âvalnic, nest─âp├«nit, nest─âvilit, tumultuos. (Joac─â ├«ntr-un ritm ~.)

Impetuos dex online | sinonim

Impetuos definitie

Intrare: impetuos
impetuos adjectiv
  • silabisire: -tu-os