IMPERTURBABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi imperturbabil, starea omului imperturbabil. – Din fr. imperturbabilité.

IMPERTURBABILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi imperturbabil, starea omului imperturbabil. – Din fr. imperturbabilité.

imperturbabilitáte s. f., g.-d. art. imperturbabilitắții

imperturbabilitáte s. f., g.-d. art. imperturbabilității

IMPERTURBABILITÁTE s. v. calm.

IMPERTURBABILITÁTE s.f. Stare a celui imperturbabil; stăpânire de sine, netulburare. [Cf. fr. imperturbabilité].

IMPERTURBABILITÁTE s. f. stare a celui imperturbabil. (< fr. imperturbabilité)

imperturbabilitate f. starea celui imperturbabil.

*imperturbabilitáte f. (d. imperturbabil). Calitatea de a fi imperturbabil. V. ataraxíe.

IMPERTURBABILITATE s. calm, flegmă, placiditate. (~ unei persoane.)