imperturbabil definitie

12 definiții pentru imperturbabil

IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.
IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.
IMPERTURBÁBIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. (Livresc, despre persoane) Liniștit, stăpîn pe sine, netulburat de nimic; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă stăpînire de sine. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. CARAGIALE, O. II 272. (Glumeț) Maur, calul de lemn, se balansa la fiecare lovitură, revenind la loc cu imperturbabila resemnare a făpturilor neînsuflețite. C. PETRESCU, A. 309. ◊ (Adverbial) Marin ascultă privind într-altă parte, imperturbabil. CAMIL PETRESCU, T. II 103.
imperturbábil adj. m., pl. imperturbábili; f. imperturbábilă, pl. imperturbábile
imperturbábil adj. m., pl. imperturbábili; f. sg. imperturbábilă, pl. imperturbábile
IMPERTURBÁBIL adj. 1. v. calm. 2. v. nepăsător.
IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Liniștit, stăpân pe sine, de netulburat. [< lat. imperturbabilis, cf. fr. imperturbable].
IMPERTURBÁBIL, -Ă adj. liniștit, stăpân pe sine. (< fr. imperturbable, lat. imperturbabilis)
IMPERTURBÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi tulburat de nimic; stăpân pe sine în orice împrejurări; cu sânge rece. /<fr. imperturbable, lat. imperturbabilis
imperturbabil a. ce nimic nu poate turbura: sânge rece imperturbabil.
*imperturbábil, -ă adj. (lat. imperturbabilis). Care nu poate fi perturbat: om, caracter imperturbabil. Adv. În mod imperturbabil.
IMPERTURBABIL adj. 1. calm, flegmatic, placid. (Un caracter ~.) 2. flegmatic, impasibil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimțitor, pasiv, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!)

imperturbabil dex

Intrare: imperturbabil
imperturbabil adjectiv