Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru impertinent

IMPERTIN├ëNT, -─é, impertinen╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) obraznic. ÔÇô Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.
IMPERTIN├ëNT, -─é, impertinen╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) obraznic. ÔÇô Din fr. impertinent, lat. impertinens, -ntis.
IMPERTIN├ëNT, -─é, impertinen╚Ťi, -te, adj. Lipsit de bun─â-cuviin╚Ť─â sau de respect; obraznic, insolent. Dan ├«╚Öi aducea aminte ce r├«s impertinent avea la ├«nceput. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 37. Dup─â afirm─ârile acelui domn, eram, ca literat, o sec─âtur─â, o nulitate impertinent─â. CARAGIALE, O. VII 229. ÔŚŐ (Substantivat) Radu-i un impertinent ambi╚Ťios. ALECSANDRI, T. 1412. Un impertinent, care caut─â toate chipurile s─â m─â ieie ├«n r├«s. NEGRUZZI, S. III 60.
impertin├ęnt adj. m., s. m., pl. impertin├ęn╚Ťi; adj. f., s. f. impertin├ęnt─â, pl. impertin├ęnte
impertin├ęnt adj. m., s. m., pl. impertin├ęn╚Ťi; f. sg. impertin├ęnt─â, pl. impertin├ęnte
IMPERTINÉNT adj. v. obraznic.
Impertinent Ôëá politicos, tacticos
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Obraznic, necuviincios, insolent. [< fr. impertinent, it. impertinente, cf. lat. impertinens].
IMPERTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. obraznic, necuviincios, insolent. (< fr. impertinent, lat. impertinens)
IMPERTIN├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care v─âde╚Öte neru╚Öinare; lipsit de respect; obraznic; insolent; neobr─âzat. /<fr. impertinent, lat. impertinens, ~ntis
impertinent a. 1. care vorbe╚Öte sau lucreaz─â ├«n contra buneicuviin╚Ťe sau a bunului sim╚Ť; 2. ofens─âtor, grosolan: vorbe impertinente.
*impertin├ęnt, -─â adj. (fr. impertinent, lat. imp├ęrtinens, -├ęntis, care nÔÇÖare drept, d. in-, ne, ╚Öi p├ęrtinens, relativ la, compus din per, pin, ╚Öi ten├ęre, a ╚Ťinea. V. ╚Ťin). Obraznic, insolent: om, ton impertinent. Adv. ├Än mod impertinent.
IMPERTINENT adj. arogant, insolent, ireveren╚Ťios, ├«ndr─âzne╚Ť, necuviincios, neobr─âzat, nerespectuos, neru╚Öinat, obraznic, seme╚Ť, sfid─âtor, sfruntat, trufa╚Ö, ╚Ťan╚Ťo╚Ö, (livr.) prezum╚Ťios, (rar) neinfr├«nat, (pop. ╚Öi fam.) ╚Ť├«fnos, (├«nv. ╚Öi reg.) ru╚Öinat, (Transilv.) ╚Öulhetic, (├«nv.) neru╚Öinos, (fam. fig.) botos. (Om ~.)

Impertinent dex online | sinonim

Impertinent definitie

Intrare: impertinent (adj.)
impertinent adjectiv
Intrare: impertinent (s.m.)
impertinent substantiv masculin