Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru impertinen╚Ť─â

IMPERTIN├ëN╚Ü─é, impertinen╚Ťe, s. f. Obr─âznicie; insolen╚Ť─â, neru╚Öinare. ÔÇô Din fr. impertinence.
IMPERTIN├ëN╚Ü─é, impertinen╚Ťe, s. f. Obr─âznicie; insolen╚Ť─â, neru╚Öinare. ÔÇô Din fr. impertinence.
IMPERTIN├ëN╚Ü─é, impertinen╚Ťe, s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi impertinent; purtare de om impertinent, obr─âznicie, insolen╚Ť─â. Cu asemenea obr─âznicii, cu asemenea impertinen╚Ť─â, nu-╚Ťi u╚Öurezi situa╚Ťia! GALAN, Z. R. 356. Ah! Ce n-a╚Ö face ca s─â-mi r─âzbun de impertinen╚Ťele ei! ALECSANDRI, T. 1584.
impertin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. impertin├ęn╚Ťei; (manifest─âri) pl. impertin├ęn╚Ťe
impertin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. impertin├ęn╚Ťei; (manifest─âri) pl. impertin├ęn╚Ťe
IMPERTINÉNȚĂ s. v. obrăznicie.
IMPERTIN├ëN╚Ü─é s.f. Obr─âznicie, necuviin╚Ť─â, insolen╚Ť─â. [Cf. fr. impertinence, it. impertinenza].
IMPERTIN├ëN╚Ü─é s. f. atitudine, comportare impertinent─â; obr─âznicie, necuviin╚Ť─â, insolen╚Ť─â. (< fr. impertinence)
IMPERTIN├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter impertinent; insolen╚Ť─â; obr─âznicie. 2) Atitudine sau comportare impertinent─â; insolen╚Ť─â; obr─âznicie; neobr─âzare. /<fr. impertinence
impertinen╚Ť─â f. 1. caracterul celui insolent: 2. vorb─â, fapt─â ofens─âtoare.
*impertin├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. impertinent; fr. impertinence). Caracteru de a fi impertinent. Vorb─â sa┼ş fapt─â impertinent─â.
IMPERTINEN╚Ü─é s. arogan╚Ť─â, insolen╚Ť─â, m─âg─ârie, necuviin╚Ť─â, neobr─âzare, neru╚Öinare, obr─âznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) seme╚Ťie, (livr.) morg─â, prezum╚Ťie, (pop. ╚Öi fam.) ╚Ť├«fn─â. (E de o ~ revolt─âtoare.)

Impertinen╚Ť─â dex online | sinonim

Impertinen╚Ť─â definitie

Intrare: impertinen╚Ť─â
impertinen╚Ť─â substantiv feminin