Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru imperiu

IMP├ëRIU, imperii, s. n. 1. Stat monarhic condus de un ├«mp─ârat; ├«mp─âr─â╚Ťie. 2. Teritoriu cuprinz├ónd un stat dominant (marea metropol─â) ╚Öi posesiunile lui coloniale. 3. (├Än loc.) Sub imperiul... = dominat, influen╚Ťat de..., determinat de... ÔÇô Din lat. imperium.
IMP├ëRIU, imperii, s. n. 1. Stat monarhic care are ├«n frunte un ├«mp─ârat; ├«mp─âr─â╚Ťie. 2. Teritoriu cuprinz├ónd un stat dominant (marea metropol─â) ╚Öi posesiunile lui coloniale. 3. (├Än loc.) Sub imperiul... = dominat, influen╚Ťat de..., determinat de... ÔÇô Din lat. imperium.
IMP├ëRIU, imperii, s. n. 1. Stat monarhic care are ├«n frunte un ├«mp─ârat; ├«mp─âr─â╚Ťie. Pe locul unde se g─âse╚Öte azi Leningradul se afla o mla╚Ötin─â. Petru I a hot─âr├«t s─â se construiasc─â aci un ora╚Ö ├«n care s─â mute capitala vastului s─âu imperiu. STANCU, U.R.S.S. 114. Va veni o zi ├«n care vom asista la o colosal─â d─âr├«mare de imperii. ALECSANDRI, S. 110. ÔŚŐ Fig. Singur ├«n luntre, Ladima hoin─ârea pe imperiul b─âl╚Ťii. CAMIL PETRESCU, N. 79. Pulberea se joac─â ├«n imperiul unei raze. EMINESCU, O. I 133. ÔŚŐ Expr. Sub imperiul... = sub st─âp├«nirea..., sub domina╚Ťia... Fapt─â s─âv├«r╚Öit─â sub imperiul unei emo╚Ťii puternice. Ôľş Locurile au ╚Öi ele o ├«nf─â╚Ťi╚Öare proprie, care se ├«ntristeaz─â ori se ├«nveselesc ca ╚Öi o fa╚Ť─â de om sub imperiul ascuns al g├«ndului care ├«l cerceteaz─â. ANGHEL, PR. 117. 2. Teritoriu cuprinz├«nd un stat dominant ├«mpreun─â cu teritoriile cotropite de el. Imperiul roman.
imp├ęriu [riu pron. riu] s. n., art. imp├ęriul; pl. imp├ęrii, art. imp├ęriile (-ri-i-)
*Otomán (Imperiul ~) s. propriu n.
imp├ęriu s. n. [-riu pron. -riu], art. imp├ęriul; pl. imp├ęrii, art. imp├ęriile (sil. -ri-i-)
IMP├ëRIU s. (IST.) 1. ├«mp─âr─â╚Ťie, (pop.) cr─âie, (├«nv.) cr─âime. 2. Imperiul otoman = Poart─â, (fig.) semilun─â.
IMP├ëRIU s.n. 1. Monarhie condus─â de un ├«mp─ârat. 2. Teritoriu care cuprinde un stat dominant ╚Öi regiunile controlate de acesta. 3. (Rar) Conducere, comand─â. ÔŚŐ Sub imperiul... = sub st─âp├ónirea..., sub domina╚Ťia... [Pron. -riu. / < lat. imperium].
IMP├ëRIU s. n. 1. stat monarhic condus de un ├«mp─ârat. 2. teritoriu, stat dominant ╚Öi regiunile cotropite de acesta. 3. sub imperiul... = sub st─âp├ónirea..., sub influen╚Ťa..., determinat de... (< lat. imperium)
IMP├ëRIU ~i n. 1) Stat condus de un ├«mp─ârat; ├«mp─âr─â╚Ťie. 2) Teritoriu cuprinz├ónd un stat dominant ├«mpreun─â cu teritoriile cucerite ╚Öi dominate de el. 3) fig. Loc sau perioad─â ├«n care domin─â anumite st─âri de lucruri; ├«mp─âr─â╚Ťie. [Sil. -riu] /<lat. imperium
Bizantin (Imperiul) n. V. Vocabular.
Imperii centrale n. pl. nume dat în cursul răsboiului mondial (1914-1918) Germaniei și Austriei; ambele azi reduse teritorial și constituite în republicii.
imperiu n. 1. domina╚Ťiune suveran─â; 2. totalitatea ╚Ť─ârilor sub domnia unui ├«mparat: imperiul Germaniei; 3. fig. ├«ntindere: pulberea se joac─â ÔÇÖn imperiul unei raze EM.
Imperiu n. Imperiul Roman, fundat de August (29 a. Cr.), fu ├«mp─âr╚Ťit la moartea lui Teodosiu (395) ├«n dou─â: Imperiul de Occident, distrus de barbari (476) ╚Öi Imperiul de Orient (bizantin), subzist─â p├ón─â la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romano-germanic (sf├óntul), fundat de Otton (962), ├«ncet─â de a mai exista cu abdicarea ├«mp─âratului austriac Francisc II (1806) ╚Öi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin, fundat la Constantinopole ├«n 1204 de Balduin de Flandra, c─âpetenia crucia╚Ťilor, fu distrus ├«n 1261; Imperiul rom├óno-bulgar, Stat format ├«n sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sus╚Ťinu lupte numeroase cu imperiul bizantin ╚Öi atinse culmea cu ├«mp─âratul Ioani╚Ťiu; dec─âz├ónd dup─â moartea acestuia, imperiul rom├óno-bulgar continu─â a subzista p├ón─â la b─ât─âlia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau ╚Ť─ârii lor.
Mongol a. din Mongolia: Imperiu mongol, fundat de Gengishan (1206-1227) și reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu distrus în 1740.
Turcia f. sau Imperiul Otoman, Stat vast ce se ├«ntindea ├«n Europa, Azia ╚Öi Africa, coprinz├ónd: Turcia de Europa, Turcia de Azia, Arabia: apoi ╚Ť─ârile tributare Samos ╚Öi Egiptul; cu o popula╚Ťiune de 40 mil. loc. ╚Öi cu cap. Constantinopole. Monarhie ereditar─â ╚Öi constitu╚Ťional─â dela 1903, al c─ârui suveran (Sultan sau Padi╚Öah) era totdeodat─â ╚Öi c─âpetenia ecleziastic─â a Mahomedanilor. Imperiul e divizat ├«n vilaieturi sau pa╚Öal├ócuri, subdivizate ├«n sangiacuri. ÔĽĹ Turcia de Europa, partea imperiului otoman, ce coprindea vilaietele Constantinopole, Adrianopole, Salonic, Monastir, Cosova, Scutari, Ianina (cele cinci din urm─â pierdute ├«n r─âsboiul turco-balcanic din 1912, iar Albania constituit─â ├«n Stat independent); Turcia de Azia, partea imperiului otoman ce coprinde: Anatolia sau Azia-Mic─â, Armenia, Kurdistanul, Mesopotamia, Siria, Arabia ╚Öi Egiptul (vezi aceste nume). ├Än 1912, Turcia pierdu Tripolitania (cedat─â Italiei) ╚Öi, ├«n urma r─âsboiului cu Alia╚Ťii balcanici din 1912-1913, Albania ╚Öi Macedonia, prima constituit─â ├«n ╚Ťar─â autonom─â, iar a doua ├«mp─âr╚Ťit─â ├«ntre Greci, S├órbi ╚Öi Bulgari, precum ╚Öi o parte din Tracia cedat─â Bulgariei. Suprafa╚Ťa Turciei europene, de 175 400 km. p. ├«naintea r─âsboiului balcanic, fu astfel redus─â la 23.000 km. p., iar popula╚Ťiunea la 2 1/4 mil. loc. Ca aliata Germaniei ├«n cursul r─âsboiului mondial (1914-1918), Turcia a suferit consecin╚Ťele capitul─ârii ╚Öi ├«nfr├óngerii. Teritoriul ei european a fost redus ╚Öi la Constantinopole chiar influen╚Ťa-i politic─â era mai mult nominal─â. Dar ├«n 1922, ├«n urma sdrobirii armatelor grece╚Öti, Turcia victorioas─â rec─âp─ât─â Tracia oriental─â prin tractatul din Lausanne (1923), care ├«i redete independen╚Ťa-i politic─â ╚Öi economic─â. Azi, Turcia constitue o republic─â de vrÔÇÖo 20 mil. loc, av├ónd ca re╚Öedin╚Ť─â Angora.
*imp├ęri┼ş n. (lat. imperium, d. ├şmpero, -├íre, a porunci). ├Ämp─âr─â╚Ťie, stat guvernat de un ├«mp─ârat, considerat ca superior regatulu─ş ╚Öi supus unor leg─ş ma─ş absolute. (├Än Europa, p├«n─â la 1919, era un imperi┼ş absolut: Rusia, ╚Öi tre─ş constitu╚Ťionale: Germania, Austria ╚Öi Turcia). Comandament, autoritate: a exercita un imperi┼ş despotic. For╚Ť─â, putere: a fi supt imperiu frici─ş. ÔÇô Imperiu roman, fundat de A┼şg├║st (29 ├«n ainte de Hristos) ╚Öi ├«mp─âr╚Ťit la moartea lu─ş Teodosi┼ş (395 dup─â Hr.) ├«n do┼ş─â: Imperiu de Orient sa┼ş Bizantin, care a subsistat p├«n─â la cucerirea Constantinopolulu─ş de Turc─ş (1453). Imperiu romano-germanic, numit ╚Öi sf├«nt, fundat de Otone (962), desfiin╚Ťat pin abdicarea ├«mp─âratulu─ş austriac Francisc II (1806) ╚Öi reconstituit la 1871 de regele Prusii─ş Wilhelm III ├«n urma ├«nfr├«ngeri─ş suferite de Francia. Imperiu latin, fundat la Constantinopol la 1204 de Balduin de Flandra, ╚Öefu crucia╚Ťilor, distrus la 1261. Imperiu rom├óno-bulg─âresc, un stat format ├«n sec. XII pin unirea Rom├ónilor cu Bulgari─ş ╚Öi desfiin╚Ťat dup─â lupta de la Cosova, cu Turci─ş (1389). Imperiu ceresc, imperiu chinezesc. ÔÇô Stilu imperiulu─ş (fr. empire) e stilu domnii─ş lu─ş Napoleon I. Chear de la Revolu╚Ťiune, gra╚Ťie unu─ş studiu ma─ş ad├«nc al antichit─â╚Ťi─ş ╚Öi influen╚Ťe─ş particulare a pictorulu─ş David, arta decorativ─â, deja simplificat─â la sf├«r╚Öitu domnii─ş lu─ş Ludovic XVI, sÔÇÖa caracterizat pin conturur─ş ╚Öi profilur─ş ma─ş cump─âtate ╚Öi ma─ş severe. Zidurile fur─â ornate cu fresce. Scaunele, mesele ╚Öi alte mobile luar─â forme imitate dup─â cele antice. Aceast─â pse┼şdoantichitate, redat─â ├«n lemn de mahon garnisit cu bronzur─ş aurite, fu adoptat─â de Napoleon ╚Öi constitui stilu imperiulu─ş. Arhitec╚Ťi─ş Percier ╚Öi Fontaine ├«ndreptar─â ├«n aceast─â direc╚Ťiune mobilarea reziden╚Ťelor imperiale. Stilu imperiulu─ş, cu toat─â rigiditatea lu─ş, nu e lipsit de oare-care m─âre╚Ťie.
IMPERIU s. 1. ├«mp─âr─â╚Ťie, (pop.) cr─âie, (├«nv.) cr─âime. 2. Imperiul otoman = Poart─â.
IMPERIUL BIZANTIN (IMPERIUL ROMAN DE R─éS─éRIT), stat creat prin ├«mp─âr╚Ťirea definitiv─â a Imp. Roman la moartea lui Theodosie cel Mare (395) ├«ntre cei doi fii ai s─âi, Arcadiu (R─âs─ârit) ╚Öi Honoriu (├«n Apus). Capitala la Bizan╚Ť (Constantinopol), de unde ╚Öi denumirea. S-a men╚Ťinut p├ón─â ├«n 1453 (c─âderea Constantinopolului sub turci). ├Än perioada de maxim─â expansiune a cuprins hotarele sale actualul teritoriu al Turciei, Georgiei, Armeniei, Siriei, Iordaniei, Libanului, Israelului, Egiptului, precum ╚Öi ╚Ť─ârmul de N al Africii, S Pen. Iberice, ins. Mallorca, Corsica, Sardinia, Sicilia, Pen. Italic─â, Albania, Iugoslavia, Bulgaria, SE Rom├óniei (Dobrogea), Grecia ╚Öi Cipru. Iustinian I (527-565), consider├óndu-se continuatorul ├«mp─âra╚Ťilor romani, a ├«ncercat s─â restabileasc─â vechiul imperiu, cucerind Africa de Nord (533-534), Pen. Italic─â (535-555) ╚Öi SE Spaniei (554), ╚Öi s─â refac─â unitatea lumii mediteraneene. Dup─â ├«ndelungatele r─âzboaie cu persanii, ├«ncep├ónd cu sec. 7, I.B. se confrunt─â cu intensificarea atacurilor slavilor, bulgarilor ╚Öi, ├«n special, cu ale arabilor, care au cucerit Mesopotamia, Siria, Palestina ╚Öi Egiptul. ├Än se.c 8-9 I.B. a fost zguduit de lupta dintre iconocla╚Öti ╚Öi iconoduli. Procesul de destr─âmare a ob╚Ötilor ╚Öi transformare a membrilor acestora ├«n ╚Öerbi (perieci) de c─âtre marii proprietari funciari (dina╚Ťii), tendin╚Ť─â temporar st─âvilit─â de politica ├«mp─âra╚Ťilor din dinastia macedonean─â, s-a accentuat, astfel c─â ├«n sec. 9-11 marea proprietate de p─âm├ónt a devenit dominant─â. ├Än aceast─â perioad─â au avut loc numeroase mi╚Öc─âri sociale sau erezii, ca aceea a pavlicienilor (sec. 7-9). Vasile II Bulgaroctonul a recucerit Bulgaria (1018), care a r─âmas ├«n st─âp├ónirea I.B. p├ón─â ├«n 1185-1186 (c├ónd s-a eliberat, ca urmare a r─âscoalei conduse de fra╚Ťii vlahi Asan ╚Öi Petru), i-a ├«nvins pe arabi ╚Öi a dat Imperiului cea mai mare extensiune. Din sec. 11, I.B. a intrat ├«n perioada f─âr├ómi╚Ť─ârii feudale ╚Öi a luptelor dintre marii seniori, care au dus la sl─âbirea sa considerabil─â. Spre sf├ór╚Öitul sec. 11, a fost pierdut─â aproape ├«ntreaga Asie Mic─â, cucerit─â de turcii selgiucizi, iar ultimele posesiuni din S Italiei au fost cucerite de normanzi (1071). ├Än sec. 12, a cunoscut un reviriment temporar. Conflictele cu Occidentul ╚Öi Marea Schism─â (1054) dintre Biserica catolic─â ╚Öi cea ortodox─â au dus la cucerirea Constantinopolului (1204) de c─âtre participan╚Ťii la a patra cruciad─â (1202-1204), ajuta╚Ťi de vene╚Ťieni, ╚Öi la crearea Imperiului latin de Constantinopol (1204-1261). ├Än terit. necucerite de crucia╚Ťi s-au pus bazele Despotatului de Epir, ale Imp. de Trapezunt ╚Öi ale Imp. de la Niceea. ├Än 1261, ├«mp─âratul de la Niceea, Mihail VIII Paleologul, a restabilit unitatea I.B. ├Än condi╚Ťiile dezbin─ârilor interne, turcii otomani au ├«nceput, la mijlocul sec. 14, campaniile de cucerire. Dup─â ├«ndelungate lupte, Constantinopolul (1453), Peloponesul (1460) ╚Öi Trapezuntul (1461) au fost cucerite de otomani. O parte din terit. rom├ónesc s-a aflat sub autoritatea I.B. p├ón─â la mijlocul sec. 14. V. bizantin, art─â ~.
IMPERIUL BRITANIC v. Marea Britanie.
IMPERIUL LATIN DE CONSTANTINOPOL, stat cruciat, constituit pe o parte a Imp. Bizantin dup─â cucerirea, ├«n urma unor ├«nd├órjite lupte, a Constantinopolului (13 apr. 1204) de c─âtre participan╚Ťii la a patra cruciad─â. Conform ├«n╚Ťelegerii dintre crucia╚Ťi ╚Öi vene╚Ťieni, conduc─âtorului cruciat Baldovin de Flandra, desemnat ├«mp─ârat, ├«i reveneau mare parte din Constantinopol, regiunea trac─â ├«nvecinat─â, unele st─âp├óniri bizantine din Asia Mic─â, precum ╚Öi unele insule din M─ârile Egee ╚Öi Ionic─â. S-a men╚Ťinut p├ón─â ├«n 1261, c├ónd Mihail VIII Paleologul, ├«mp─âratul bizantin de la Niceea, a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.
IMPERIUL OTOMAN v. Turcia.
IMPERIUL ROMAN v. Roma (2).
IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin ├«mp─âr╚Ťirea definitiv─â a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), ├«ntre cei doi fii ai acestuia, Honoriu ╚Öi Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V ╚Öi centrul Europei ╚Öi din N Africii. A d─âinuit p├ón─â ├«n 476, c├ónd ultimul ├«mp─ârat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conduc─âtorul mercenarilor germani.
IMPERIUL ROMAN DE R─éS─éRIT v. Imperiul Bizantin.
IMPERIUL RUS v. Rusia.
SF├éNTUL IMPERIU ROMAN (SF├éNTUL IMPERIU ROMANO-GERMAN, de la sf├ór╚Öitul sec. 15 ÔÇô SF├éNTUL IMPERIU ROMAN DE NA╚ÜIUNE GERMAN─é), denumire oficial─â, ├«ncep├ónd din sec. 12, a imperiului ├«ntemeiat de Otto I. Cuprindea terit. Germaniei, precum ╚Öi o parte din Italia, Cehia, Burgundia, ╚Ü─ârile de Jos ╚Öi alte terit. care, ├«n diferite perioade, nu erau subordonate ├«mp─âratului dec├ót nominal. A existat formal p├ón─â ├«n 1806, c├ónd a fost desfiin╚Ťat de Napoleon I.

Imperiu dex online | sinonim

Imperiu definitie

Intrare: imperiu
imperiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu