IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus.

IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus.

IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. Care este neapărat trebuincios. Este o sarcină imperioasă a construcției socialiste și a făuririi bunei stări a celor ce muncesc realizarea de economii în oricare loc de muncă, în orice domeniu și orice direcție, în toate întreprinderile sau instituțiile de orice fel ar fi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2946. O rînduire justă a vieții de la noi e o necesitate atît de imperioasă încît, fără ea, am fi sortiți să pierim. SADOVEANU, E. 20. ♦ (Adverbial) În mod necesar, cu necesitate. Această regulă nu s-a observat pînă acum mai de loc și, mai ales în piesele de teatru, ea este imperios reclamată. MACEDONSKI, O. IV 43. – Pronunțat: -ri-os.

imperiós (-ri-os) adj. m., pl. imperióși; f. imperioásă, pl. imperioáse

imperiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. imperióși; f. sg. imperioásă, pl. imperioáse

IMPERIÓS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~oase.) 2. adj., adv. v. absolut.

IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea adv.) Neapărat trebuincios, absolut necesar. [Pron. -ri-os. / < lat. imperiosus, cf. fr. impérieux].

IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) absolut necesar, obligatoriu; stringent. (< fr. impérieux, lat. imperiousus)

IMPERIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este absolut necesar; care cere o soluționare imediată; obligatoriu; stringent; presant; arzător. [Sil. -ri-os] /<fr. impérieux, lat. imperiosus

imperios n. 1. cărui place a comanda: spirit imperios; 2. irezistibil: necesitate imperioasă.

*imperiós, -oásă adj. (lat. imperiosus, d. imperium, comandă). Căruĭa-ĭ place să comande, autoritar: copiiĭ aŭ adese-orĭ caracter imperios. Fig. Irezistibil, urgent: necesitate imperioasă. Adv. În mod imperios: a exige imperios o concesiune.

IMPERIOS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~.) 2. adj., adv. absolut, stringent, (rar) neapărat. (Era ~oasă nevoie să...)