Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru impereche

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.
├ÄMPERECHE├ü, ├«mperechez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale ├«n vederea montei. ÔÖŽ Refl. recipr. A s─âv├ór╚Öi actul sexual; a se ├«mpreuna. [Var.: (reg.) ├«mp─âreche├í vb. I] ÔÇô ├Än + pereche.
ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.
├ÄMPERECHE├ü, ├«mperechez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale ├«n vederea montei. ÔÖŽ Refl. recipr. A s─âv├ór╚Öi actul sexual; a se ├«mpreuna. [Var.: (reg.) ├«mp─âreche├í vb. I] ÔÇô ├Än + pereche.
ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.
├ÄMPERECHE├ü, ├«mperechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este s─â ├«mperechezi un vers de opt silabe cu un altul de ╚Öase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre fiin╚Ťe de sex opus) A se ├«mpreuna, a se uni. Unds-a pomenit... S─â se-mperecheze, S─â se-mpreuneze Porumbi╚Ťa alb─â Cu porumba neagr─â? TEODORESCU, P. P. 648. ÔÇô Variant─â: ├«mp─âreche├í vb. I.
├«mpereche├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«mpereche├íz─â, 1 pl. ├«mperech├ęm; conj. prez. 3 s─â ├«mperech├ęze; ger. ├«mperech├şnd
├«mpereche├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mperech├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mpereche├íz─â, 1 pl. ├«mperech├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«mperech├ęze; ger. ├«mperech├şnd
├ÄMPERECHE├ü vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«ncruci╚Öa, (pop.) a (se) c─â╚Ťeli, a (se) ├«nso╚Ťi, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)
ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.
Impereche Ôëá pereche
A (se) ├«mperechea Ôëá a (se) desperechea
A ├ÄMPERECHE├ü ~├ęz tranz. 1) (fiin╚Ťe sau obiecte) A face s─â se ├«mperecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se ├«mpreuna. /├«n + perechea
A SE ├ÄMPERECHE├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre fiin╚Ťe de sex opus) A realiza actul sexual (├«n vederea reproducerii); a se ├«mpreuna. /├«n + perechea
împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.
├«mp─ârech├ęz, a -che├í (est) ╚Öi ├«mpe-, a -ch─ş├í (vest) v. tr. (d. p─âreche). Fac p─âreche, unesc c├«te do─ş. V. refl. Fig. Vech─ş. Fac partid, m─â dezbin, m─â ├«nvr─âjbesc: bo─şeri─ş se ├«mp─ârechear─â.
├«mperech├ęz, V. ├«mp─ârechez.
├ÄMPERECHEA vb. a (se) goni, a (se) ├«mpreuna, a (se) ├«ncruci╚Öa, (pop.) a (se) c─â╚Ťeli, a (se) ├«nso╚Ťi, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)
├«mperechea vb. v. DU╚śM─éNI. UR├Ä. VR─éJM─é╚śI.

Impereche dex online | sinonim

Impereche definitie

Intrare: împerechea
împărechea verb grupa I conjugarea a II-a
împerechea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: impereche
impereche