impereche definitie

2 intrări

19 definiții pentru impereche

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.
ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.
ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.
ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Unds-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă: împărecheá vb. I.
împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 să împerechéze; ger. împerechínd
împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd
ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)
ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.
Impereche ≠ pereche
A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea
A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea
A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea
împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.
împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.
împerechéz, V. împărechez.
ÎMPERECHEA vb. a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)
împerechea vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

impereche dex

Intrare: împerechea
împărechea verb grupa I conjugarea a II-a
împerechea verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: impereche
impereche