Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru imperator

IMPER├üTOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de c─âtre solda╚Ťi sau de c─âtre senat dup─â repurtarea unei mari victorii; persoan─â care purta acest titlu. ÔÇô Din lat. imperator.
IMPER├üTOR, imperatori, s. m. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de c─âtre solda╚Ťi sau de c─âtre senat dup─â repurtarea unei mari victorii; persoan─â care purta acest titlu. ÔÇô Din lat. imperator.
imperátor s. m., pl. imperátori
IMPERÁTOR s. v. împărat.
IMPER├üTOR s.m. (Ist.) 1. Titlu onorific care se conferea generalilor romani de c─âtre solda╚Ťi sau de c─âtre senat dup─â repurtarea unei victorii asupra du╚Ömanului. 2. ├Ämp─ârat. [< lat. imperator].
IMPER├üTOR s. m. titlu onorific care se conferea generalilor romani de c─âtre solda╚Ťi sau senat dup─â o victorie. (< lat. imperator)
IMPER├üTOR ~i m. (├«n Roma republican─â) Titlu conferit generalilor (de c─âtre solda╚Ťi sau senat) ├«n urma repurt─ârii unei victorii. /<lat. imperator
*imperat├│r m. (lat. imper├ítor, -├│ris, d. ├şmpero, -├íre, a comanda, a porunci). ├Ämp─ârat. ÔÇô Fem. Rar, imperatrice, ├«mp─âr─âteas─â.
imperator s. v. ÎMPĂRAT.

Imperator dex online | sinonim

Imperator definitie

Intrare: imperator
imperator substantiv masculin