Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru impenitență

IMPENITÉNȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.
impeniténță (livr.) s. f., g.-d. art. impeniténței
impeniténță s. f., g.-d. art. impeniténței
IMPENITÉNȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].
IMPENITÉNȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)
*impeniténță f., pl. e (lat. impoenitentia). Caracteru omuluĭ impenitent.

impenitență definitie

impenitență dex

Intrare: impenitență
impenitență substantiv feminin