impenetrabil definitie

12 definiții pentru impenetrabil

IMPENETRÁBIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasă să treacă ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nepătruns. ♦ Fig. De neînțeles, de nepătruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care își ascunde gândurile sau sentimentele; care nu trădează stările sufletești. Persoană, fizionomie impenetrabilă. 2. (Fiz.) Care ocupă un asemenea spațiu încât exclude de acolo prezența oricărui alt corp. – Din fr. impénétrable, lat. impenetrabilis.
IMPENETRÁBIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasă să treacă ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nepătruns. ♦ Fig. De neînțeles, de nepătruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care își ascunde gândurile sau sentimentele; care nu trădează stările sufletești. Persoană, fizionomie impenetrabilă. 2. (Fiz.) Care ocupă un asemenea spațiu încât exclude de acolo prezența oricărui alt corp. – Din fr. impénétrable, lat. impenetrabilis.
IMPENETRÁBIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. (Livresc) Care nu lasă să treacă prin el un corp solid (un proiectil, un corp ascuțit etc.); prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nestrăbătut, de nepătruns. ♦ Fig. (Despre idei, păreri, sentimente, planuri etc.) De neînțeles. ♦ Fig. (Despre oameni) Care își ascunde gîndurile, intențiile sau sentimentele, greu de înțeles; p. ext. (despre figura, expresia cuiva) care nu trădează stările sufletești. Mioara, dintr-o dată impenetrabilă ca o manta de cauciuc. CAMIL PETRESCU, T. II 148. Făcea o figură blîndă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. REBREANU, R. I 169. 2. (Fiz.) Care ocupă un spațiu în așa fel încît exclude de acolo orice alt corp.
impenetrábil (-ne-tra-) adj. m., pl. impenetrábili; f. impenetrábilă, pl. impenetrábile
impenetrábil adj. m. penetrabil
IMPENETRÁBIL adj. nepătruns, nepenetrabil, nestrăbătut.
IMPENETRÁBIL, -Ă adj. 1. Prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut. ♦ (Fig.) De neînțeles, de nepătruns; ascuns. 2. (Fiz.) Care ocupă un spațiu în așa fel încât exclude din acel loc alt corp. [Cf. fr. impénétrable, lat. impenetrabilis].
IMPENETRÁBIL, -Ă adj. 1. prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut. ◊ (fig.) de neînțeles, de nepătruns; ascuns. 2. (fiz.) care ocupă un spațiu în așa fel încât exclude din acel loc alt corp; care nu se poate întrepătrunde. (< fr. impénétrable, lat. impenetrabilis)
IMPENETRÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi străbătut; de nestrăbătut. 2) fig. Care este greu sau imposibil de înțeles; de nepătruns; de neînțeles; ermetic; obscur. 3) (despre oameni și despre expresia feței lor) Care nu trădează trăirile sufletești. [Sil. -ne-tra-] /<fr. impénétrable, lat. impenetrabilis
impenetrabil a. 1. care nu poate fi pătruns, prin care nu se poate trece; 2. ce nu se poate cunoaște: mister impenetrabil; 3. care ascunde opimunile sau sentimentele sale.
impenetrábil, -ă adj. (lat. impenetrabilis. V. penetrabil). Care nu poate fi străbătut, străpuns: platoșă impenetrabilă. Fig. Ascuns, inexplicabil: planurile luĭ Dumnezeŭ îs impenetrabile.
IMPENETRABIL adj. nepătruns, nepenetrabil, nestrăbătut.

impenetrabil dex

Intrare: impenetrabil
impenetrabil adjectiv