Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru impediment

IMPEDIM├ëNT, impedimente, s. n. Piedic─â, obstacol ├«n calea realiz─ârii unei inten╚Ťii. ÔÇô Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
IMPEDIM├ëNT, impedimente, s. n. Piedic─â, obstacol ├«n calea realiz─ârii unei inten╚Ťii. ÔÇô Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. (Livresc) Piedică, obstacol.
impedim├ęnt s. n., pl. impedim├ęnte
impedim├ęnt s. n., pl. impedim├ęnte
IMPEDIMÉNT s. v. dificultate.
IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].
IMPEDIM├ëNT s. n. piedic─â, obstacol. ÔŚŐ (jur.) impediment legal = obiec╚Ťie la s─âv├ór╚Öirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)
IMPEDIMÉNT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum
IMPEDIMENT s. dificultate, greutate, impas, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreli╚Öte, piedic─â, stavil─â, (pop.) opreal─â, potical─â, potrivnicie, (├«nv. ╚Öi reg.) scandal, sminteal─â, (├«nv.) anevoin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, poprire, stenahorie, (fig.) barier─â, handicap, hop. (A avut de dep─â╚Öit un ~.)

Impediment dex online | sinonim

Impediment definitie

Intrare: impediment
impediment substantiv neutru