IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.

IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.

IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. (Livresc) Piedică, obstacol.

impedimént s. n., pl. impediménte

impedimént s. n., pl. impediménte

IMPEDIMÉNT s. v. dificultate.

IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].

IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)

IMPEDIMÉNT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum

IMPEDIMENT s. dificultate, greutate, impas, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un ~.)