Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru impas

IMP├üS, impasuri, s. n. Situa╚Ťie dificil─â ├«n care se afl─â cineva ╚Öi din care nu ╚Ötie cum s─â ias─â. ÔÇô Din fr. impasse.
IMP├üS, impasuri, s. n. Situa╚Ťie dificil─â ├«n care se afl─â cineva ╚Öi din care nu ╚Ötie cum s─â ias─â. ÔÇô Din fr. impasse.
IMP├üS, impasuri, s. n. 1. Situa╚Ťie ├«ncurcat─â, grea, din care nu ╚Ötii cum s─â ie╚Öi. Merita toate laudele, ca orice femeie t├«n─âr─â ╚Öi frumoas─â, r─âmas─â, ├«n cele mai grele impasuri, tovar─â╚Ö─â credincioas─â pentru b─ârbatul ce ╚Öi l-a ales. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. ├Än impasuri grele, omul la prietenii vechi ╚Öi adev─ârate recurge. BASSARABESCU, V. 188. 2. (Fran╚Ťuzism) Fund─âtur─â, fundac. Acum agoniza ├«ntr-o mansard─â din cartierul latin; un impas cu ziduri leproase. C. PETRESCU, A. 319.
impás s. n., pl. impásuri
impás s. n., pl. impásuri
IMPÁS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoare, (înv. și pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.
IMPÁS s. v. alee, fundătură, intrare.
IMP├üS s.n. 1. Situa╚Ťie ├«ncurcat─â, f─âr─â o solu╚Ťionare convenabil─â. 2. (Rar) Fund─âtur─â, ulicioar─â f─âr─â ie╚Öire. [< fr. impasse].
IMP├üS s. n. 1. situa╚Ťie f─âr─â solu╚Ťionare convenabil─â. 2. (rar) mic─â strad─â f─âr─â ie╚Öire; fund─âtur─â, intrare. 3. (la bridge, belot─â) a face un ~ = a juca o carte inferioar─â c├ónd se presupune c─â adversarul care trebuia s─â joace ├«nainte de╚Ťine o carte intermediar─â. (< fr. impasse)
IMP├üS ~uri n. Situa╚Ťie ├«ncurcat─â, complicat─â, f─âr─â ie╚Öire favorabil─â. A ajunge ├«ntr-un ~. /<fr. impasse
impas n. 1. Ulicioar─â f─âr─â ie╚Öire; 2. fig. situa╚Ťiune din care nu se poate ie╚Öi.
*imp├ís n., pl. ur─ş ╚Öi e (fr. impasse, f., d. passer, a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. ├Änfund─âtur─â, fund─âtur─â, fundac, strad─â f─âr─â ─şe╚Öire. Fig. Pozi╚Ťiune dificil─â or─ş periculoas─â: nu ╚Öti┼ş cum s─â ─şes din acest impas.
impas s. v. ALEE. FUND─éTUR─é. INTRARE.
IMPAS s. 1. dificultate, ├«ncurc─âtur─â, (fig.) str├«mtoare, (├«nv. ╚Öi pop. fig.) str├«mtorare, str├«mtoreal─â, (├«nv. fig.) str├«mtur─â, str├«nsoare. (Se afl─â ├«n ~.) 2. dificultate, greutate, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreli╚Öte, piedic─â, stavil─â, (pop.) opreal─â, potical─â, potrivnicie, (├«nv. ╚Öi reg.) scandal, sminteal─â, (├«nv.) anevoin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, poprire, stenahorie, (fig.) barier─â, handicap, hop. (A avut de dep─â╚Öit un mare ~.) 3. greu, greutate, ├«ncercare, necaz, vicisitudine. (~ al vie╚Ťii.)

Impas dex online | sinonim

Impas definitie

Intrare: impas
impas substantiv neutru