IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. – Din fr. imparisyllabique.

IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. – Din fr. imparisyllabique.

IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -e, adj. (Despre substantive și adjective) Care nu păstrează același număr de silabe în tot cursul declinării, care are la genitiv o silabă mai mult decît la nominativ (fapt caracteristic limbilor greacă și latină).

imparisilábic adj. m., pl. imparisilábici; f. imparisilábică, pl. imparisilábice

imparisilábic adj. m. parisilabic

IMPARISILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care nu păstrează același număr de silabe în tot cursul declinării. [Cf. fr. imparisyllabique].

IMPARISILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care nu păstrează același număr de silabe în cursul declinării. (< fr. imparisyllabique)

IMPARISILÁBIC ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre unele cuvinte) Care la declinare își schimbă numărul inițial de silabe. /<fr. imparisyllabique

imparisilabic a. se zice de numele cari, in declinațiune nu conservă acelaș număr de silabe: vorbe imparisilabice.

*imparisilábic, -ă adj. (d. impar și silabic). Gram. lat. și vgr. Se zice de cuvintele de declinarea a treĭa care aŭ la genitiv o silabă saŭ doŭă maĭ mult de cît la nominativ, ca: rex, regis, rege; iter, itineris, drum. – Se zice și imparisílab saŭ -áb.

IMPARISILÁBIC, -Ă adj. (cf. fr. imparisyllabique): în sintagmele cuvânt imparisilabic și declinare imparisilabică (v.).