Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru impar╚Ťial

IMPAR╚ÜI├üL, -─é, impar╚Ťiali, -e, adj. Capabil s─â fac─â o apreciere just─â, obiectiv─â; nep─ârtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -╚Ťi-al] ÔÇô Din fr. impartial.
IMPAR╚ÜI├üL, -─é, impar╚Ťiali, -e, adj. Capabil s─â fac─â o apreciere just─â, obiectiv─â; nep─ârtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -╚Ťi-al] ÔÇô Din fr. impartial.
IMPAR╚ÜI├üL, -─é, impar╚Ťiali, -e, adj. (Despre oameni) Capabil s─â fac─â o apreciere just─â, obiectiv─â; nep─ârtinitor, obiectiv. E de prisos a spune c─â vom fi impar╚Ťiali, c─âci avem pe public judec─âtor. MACEDONSKI, O. IV 45. Iat─â, mi-am zis, un critic ├«n adev─âr modern, pe c├«t de luminat pe at├«ta de impar╚Ťial. CARAGIALE, O. VII 36. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-al.
impar╚Ťi├íl (-╚Ťi-al) adj. m., pl. impar╚Ťi├íli; f. impar╚Ťi├íl─â, pl. impar╚Ťi├íle
impar╚Ťi├íl adj. m. par╚Ťial
IMPARȚIÁL adj. v. drept.
Impar╚Ťial Ôëá par╚Ťial
Impar╚Ťial Ôëá p─ârtinitor
IMPAR╚ÜI├üL, -─é adj. Nep─ârtinitor, obiectiv, drept. [Pron. -╚Ťi-al. / < fr. impartial, it. imparziale].
IMPARȚIÁL, -Ă adj. nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)
IMPAR╚ÜI├üL ~─â (~i, ~e) (despre persoane) Care nu este par╚Ťial; care procedeaz─â ├«n conformitate cu adev─ârul ╚Öi dreptatea; nep─ârtinitor; just; drept. [Sil. -╚Ťi-al] /<fr. impartial
impar╚Ťial a. nep─ârtinitor: istoricul cat─â s─â fie impar╚Ťial.
*impar╚Ťi├íl, -─â adj. (in ╚Öi par╚Ťial; fr. impartial). Nep─ârtinitor, care nu ╚Ťine parte nim─ânu─ş, ci ├«mparte justi╚Ťia conform legilor e─ş: judec─âtor impar╚Ťial. Adv. Cu impar╚Ťialitate, f─âr─â p─ârtinire.
IMPAR╚ÜIAL adj. drept, nepar╚Ťial, nep─ârtinitor, obiectiv, (├«nv.) nef─â╚Ť─ârit. (Om ~.)
AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot f─âg─âdui c─â voi fi sincer, nu ├«ns─â ╚Öi impar╚Ťial. ÔÇô Goethe, ÔÇ×Maximen und ReflexionenÔÇŁ.

Impar╚Ťial dex online | sinonim

Impar╚Ťial definitie

Intrare: impar╚Ťial
impar╚Ťial adjectiv