Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru impar

IMP├üR, -─é, impari, -e, adj. (Despre numere ├«ntregi) Care nu este divizibil cu doi; care este f─âr─â so╚Ť. ÔÇô Din lat. impar. Cf. fr. impair.
IMP├üR, -─é, impari, -e, adj. (Despre numere ├«ntregi) Care nu este divizibil cu doi; care este f─âr─â so╚Ť. ÔÇô Din lat. impar. Cf. fr. impair.
L├ŹMB─é, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afl─â ├«n gur─â, servind la perceperea gustului, la mestecarea ╚Öi la ├«nghi╚Ťirea alimentelor, la om fiind ╚Öi organul principal de vorbire. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi ├«nghi╚Ťi limba = a) a m├ónca cu poft─â; b) a se ab╚Ťine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte t─âcut. A alerga (sau a umbla) dup─â ceva (sau dup─â cineva) cu limba scoas─â = a c─âuta cu orice pre╚Ť s─â ob╚Ťin─â sau s─â g─âseasc─â ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ie╚Öi) limba de-un cot = a) a-╚Öi pierde respira╚Ťia, a g├óf├ói; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limb─â de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limb─â lung─â sau a fi lung de limb─â (sau limb─â lung─â) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea m├ónc─ârime de (sau vierme la) limb─â = a fi limbut, a nu p─âstra o tain─â. A fi slobod la limb─â (sau limb─â slobod─â) = a spune multe cu sinceritate ╚Öi f─âr─â pruden╚Ť─â, a spune ╚Öi ce nu trebuie. A-╚Öi scurta limba = a vorbi mai pu╚Ťin. A scurta (sau a t─âia, a lega) limba cuiva = a opri, a ├«mpiedica pe cineva s─â vorbeasc─â. A prinde (la) limb─â = a c─âp─âta curaj, a ├«ncepe s─â vorbeasc─â. A i se lua (sau a-i pieri, a i se ├«ncurca, a i se ├«ngro╚Öa cuiva) limba sau a nu avea limb─â (de gr─âit) = a nu avea curajul s─â vorbeasc─â. A-╚Öi pune fr├óu la limb─â sau a-╚Öi ╚Ťine (sau b─âga) limba (├«n gur─â) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a t─âcea. (A avea) limb─â ascu╚Ťit─â (sau rea, de ╚Öarpe) = (a fi) r─âut─âcios, mali╚Ťios ├«n tot ce spune. A ├«n╚Ťepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limb─â = a descoase pe cineva, a c─âuta s─â afle tainele cuiva. A fi cu dou─â limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, f─â╚Ťarnic, pref─âcut. A-╚Öi mu╚Öca limba = a regreta c─â a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limb─â = a nu-╚Öi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alc─âtuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace╚Ötia ├«╚Öi exprim─â g├óndurile, sentimentele ╚Öi dorin╚Ťele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane, istoric constituit─â, caracterizat prin structur─â gramatical─â, fonetic─â ╚Öi lexical─â proprie. ÔŚŐ Limb─â comun─â = a) stadiu ├«n evolu╚Ťia unei limbi, anterior diferen╚Ťierii dialectale; b) koine. ÔÖŽ Fel de exprimare propriu unei persoane, ├«n special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace ╚Öi procedee (dec├ót sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei ╚Öi sentimente. Limba surdomu╚Ťilor. 4. (├Änv. ╚Öi reg.) Vorb─â, cuv├ónt; grai, glas. ÔŚŐ Expr. Cu limb─â de moarte = ca ultim─â dorin╚Ť─â (exprimat─â pe patul mor╚Ťii). A lega pe cineva cu limb─â de moarte = a obliga pe cineva (prin jur─âm├ónt) s─â-╚Ťi ├«ndeplineasc─â o ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â ├«nainte de moarte. 5. (├Änv.) Prizonier folosit ca informator asupra situa╚Ťiei armatei inamice. 6. (├Änv. ╚Öi arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceea╚Öi limb─â; popor, neam, na╚Ťiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seam─ân─â formal sau func╚Ťional cu limba (I). 1. Bar─â mobil─â de metal, ag─â╚Ťat─â ├«n interiorul clopotului, care, prin mi╚Öcare, love╚Öte pere╚Ťii lui, f─âc├óndu-l s─â sune. 2. Fiecare dintre ar─ât─âtoarele ceasornicului. ÔÖŽ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care ├«nlesne╚Öte ├«nc─âl╚Ťarea pantofilor; ├«nc─âl╚Ť─âtor. 4. Bucat─â de piele, de p├ónz─â etc. lung─â ╚Öi ├«ngust─â, care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde aceasta se ├«ncheie cu ╚Öiretul. 5. Lama de metal a unui cu╚Ťit, a unui briceag etc. 6. Flac─âr─â de form─â alungit─â. ÔÖŽ F├ó╚Öie de lumin─â care str─âbate ├«ntunericul. 7. F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â de p─âm├ónt, de p─âdure etc. 8. Deschiz─âtur─â, gur─â l─âsat─â la cote╚Ťul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscari╚Ť─â; limba-boului = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferig─â mic─â cu rizom scurt ╚Öi t├ór├ótor, de obicei cu o singur─â frunz─â penat─â compus─â (Botrychium lunaria); b) plant─â erbacee cu flori de culoare alb─âstruie-liliachie, care cre╚Öte ├«n regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielu╚Öelului) = plant─â erbacee acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; ar─âriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi spinoase, cu flori purpurii, care cre╚Öte prin locuri umede ╚Öi ml─â╚Ötinoase (Cirsium canum); b) mic─â plant─â erbacee cu frunzele dispuse ├«n rozet─â ╚Öi cu flori roz grupate ├«n spice (Plantago gentianoides); limba-pe╚Ötelui = plant─â erbacee cu frunzele verzi-alb─âstrui ╚Öi cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante ├«nrudite cu cactusul, cu tulpina spinoas─â ╚Öi flori ro╚Öii, albe sau galbene; limba-╚Öarpelui = ferig─â mic─â cu rizomul lung, cu o singur─â frunz─â, de form─â oval─â, r─âsp├óndit─â prin locurile umede, prin tufi╚Öuri ╚Öi p─âduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vr─âbiei = plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limb─â-de-mare = pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte (Solea nasuta). ÔÇô Lat. lingua.
IMP├üR, -─é, impari, -e, adj. (Mat.; ├«n expr.) Num─âr impar = num─âr ├«ntreg care nu este divizibil cu 2, num─âr f─âr─â so╚Ť.
impár adj. m., pl. impári; f. impáră, pl. impáre
impár adj. m. par
l├şmb─â s. f., g.-d. art. l├şmbii; pl. limbi
IMPÁR adj. (MAT.) nepereche. (Număr ~.)
L├ŹMB─é s. 1. (LINGV.) (livr.) idiom. (O ~ romanic─â.) 2. (LINGV.) limba neogreac─â = limba romaic─â; limba romaic─â v. limba neogreac─â; limba veche slav─â v. paleoslav─â; limb─â arian─â v. limb─â indo-arian─â, limb─â indo-iranian─â; limb─â indo-arian─â = limb─â arian─â, limb─â indo-iranian─â; limb─â indo-iranian─â = limb─â arian─â, limb─â indo-arian─â. 3. v. limbaj. 4. v. exprimare. 5. ar─ât─âtor, (Transilv.) mano╚Ö, (prin Transilv.) mutat─âu, (Ban.) ╚Ťag─âr. (~ la ceas.) 6. v. ├«nc─âl╚Ť─âtor. 7. v. t─âi╚Ö. 8. v. cu╚Ťit. 9. v. pisc. 10. (reg.) g├órlici, pridvor, tind─â. (~ la plasa de pescuit.) 11. v. bucat─â. 12. (BOT.; Phyllocactus ackermanni) (reg.) palm─â. 13. (BOT.) limba-cerbului (Scolopendrium vulgare) = n─âvalnic, (rar) scolopendr─â, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei; limba-cucului (Botrychium lunaria) = (reg.) colan, dragoste, iarba-dragostei; limba-m─ârii = a) (Iberis semperflorens) (reg.) lilicele (pl.); b) (Iberis umbellata) (reg.) limbu╚Öoar─â; limba-mielului (Borrago officinalis) = ar─â╚Ťel, boran╚Ť─â, otr─â╚Ťel; limba-oii (Cirsium canum) = (reg.) p─âl─âmid─â; limba-soacrei (Opuntia) = opun╚Ťia. 14. (IHT.) limb─â-de-mare = a) (Solea nasuta sau lascaris) (reg.) ╚Öoarece-de-mare; b) (Solea impar) (reg.) glos─â, ╚Öoarece-de-mare.
L├ŹMB─é s. v. agav─â, cambul─â, cordar, cuv├ónt, glas, grai, gur─â, iscoad─â, ├«ntinz─âtor, na╚Ťiune, neam, popor, spion, strun─â, tastier─â, termen, voce, vorb─â.
Impar Ôëá par
IMP├üR, -─é adj. (Despre numere ├«ntregi) F─âr─â so╚Ť. [< lat. impar].
IMP├üR, -─é adj. (despre numere ├«ntregi) f─âr─â so╚Ť. (< lat. impar)
IMPARI- elem. ÔÇ×inegalÔÇŁ. (< fr. impari-, cf. lat. impar, -is)
IMP├üR ~─â (~i, ~e) (despre numere ├«ntregi) Care nu se ├«mparte la doi f─âr─â rest ╚Öi f─âr─â a da numere frac╚Ťionare; nedivizibil cu doi; f─âr─â so╚Ť. /<lat. impar, ~ris, fr. impair
L├ŹMB─é ~i f. 1) Organ musculos mobil, situat ├«n cavitatea bucal─â ╚Öi servind la mestecarea, ├«nghi╚Ťirea ╚Öi determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii. ÔŚŐ A-╚Öi mu╚Öca ~a a regreta vorbele spuse. A scoate ~a de un cot a) a g├óf├ói de oboseal─â; b) a lucra din greu. A vorbi ├«n v├órful ~ii a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar, hipercorect. A avea ~a lung─â (a fi lung de ~) a) a avea ├«nclina╚Ťie spre p─âl─âvr─âgeal─â; b) a fi limbut. A avea m├ónc─ârime de ~ a nu fi ├«n stare s─â p─âstreze un secret. A-╚Öi pune fr├óu la ~, a-╚Öi ╚Ťine ~a (dup─â din╚Ťi) a nu vorbi ceea ce nu trebuie; a p─âstra o tain─â. ~a oase n-are se zice despre cineva, care vorbe╚Öte ceea ce nu trebuie. A trage pe cineva de ~ a descoase, a ispiti pe cineva. A-i sta (sau a-i umbla, a i se ├«nv├órti, a-i veni) pe ~ a-╚Öi aminti vag un cuv├ónt f─âr─â a-l putea exprima. Pas─ârea pe (pre) ~a ei piere de multe ori omul d─â de necaz, pentru c─â nu ╚Ötie s─â tac─â c├ónd trebuie. 2) Mijloc principal de comunicare ├«ntre oameni, const├ónd dintr-un sistem lexical organizat dup─â anumite legi gramaticale ╚Öi av├ónd o structur─â fonetic─â specific─â; limbaj. ~a unui popor. 3) Limbajul unei comunit─â╚Ťi umane constituite istorice╚Öte. 4) Totalitate a altor mijloace de comunicare (dec├ót sunetele articulate) a sentimentelor ╚Öi ideilor. ~a surdomu╚Ťilor. 5) Mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane (├«n special a unui scriitor); stil. ~a presei. ~a lui Creang─â. ÔŚŐ (A spune ceva) cu ~ de moarte (a spune ceva) ca ultim─â dorin╚Ť─â, exprimat─â pe patul de moarte. 6) ├«nv. Prizonier folosit pentru a ob╚Ťine informa╚Ťii despre armata inamic─â. 7) ├«nv. Totalitate a oamenilor tr─âind pe acela╚Öi teritoriu, av├ónd ├«n comun o cultur─â, o tradi╚Ťie, o credin╚Ť─â; popor; neam. 8) Orice obiect sau instrument asem─ân─âtor ca form─â sau func╚Ťie cu organul respectiv. ~a clopotului. ÔŚŐ ~a ceasornicului pendul al unui orologiu. ~ de ├«nc─âl╚Ťat obiect de metal sau de plastic, care serve╚Öte la ├«nc─âl╚Ťat. ~a ghetei bucat─â de piele care acoper─â deschiz─âtura ├«nc─âl╚Ť─âmintei ├«n locul unde se petrec ╚Öireturile. ~i de foc fl─âc─âri de foc alungite. 9) F├ó╚Öie lung─â ╚Öi ├«ngust─â (de p─âm├ónt, de p─âdure, de ap─â etc.). 10): ~a-boului plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri ╚Öi ╚Ťepo╚Öi, cu flori albastre, roz sau albe. ~a-broa╚Ötei plant─â erbacee cu tulpina dreapt─â, ramificat─â ╚Öi cu flori albe sau trandafirii, ce cre╚Öte prin locuri umede; limbari╚Ť─â. ~a-mielului plant─â erbacee, acoperit─â cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosit─â contra tusei. 11): ~ -de-mare pe╚Öte marin cu corpul oval ╚Öi asimetric, cu ambii ochi situa╚Ťi pe o singur─â parte, care tr─âie╚Öte mai mult acoperit cu nisip. [G.-D. limbii] /<lat. lingua
*impár, -ă adj. (lat. impar, imparis, d. par, păreche. V. păreche). Nepăreche; număr impar.
IMPAR adj. (MAT.) nepereche. (Num─âr ~.)

Impar dex online | sinonim

Impar definitie

Intrare: impar
impar adjectiv