Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru impacientare

IMPACIENT├ü, impacientez, vb. I. Refl. A-╚Öi pierde r─âbdarea, a deveni ner─âbd─âtor. ÔÖŽ A se ├«ngrijora, a se nelini╚Öti. [Pr.: -ci-en-] ÔÇô Din fr. impatienter.
IMPACIENT├üRE, impacient─âri, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; ner─âbdare. ÔÖŽ Nelini╚Öte, impacien╚Ť─â. [Pr.: -ci-en-] ÔÇô V. impacienta.
IMPACIENT├ü, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-╚Öi pierde r─âbdarea, a deveni ner─âbd─âtor. ÔÖŽ A se ├«ngrijora, a se nelini╚Öti. [Pr.: -ci-en-] ÔÇô Din fr. impatienter.
IMPACIENT├üRE, impacient─âri, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; ner─âbdare. ÔÖŽ Nelini╚Öte, impacien╚Ť─â. [Pr.: -ci-en-] ÔÇô V. impacienta.
IMPACIENT├ü, impacientez, vb. I. Refl. (Fran╚Ťuzism) A-╚Öi pierde r─âbdarea, a deveni ner─âbd─âtor. - Pronun╚Ťat: -ci-en-.
!impacientá (a se ~) (-ci-en) vb. refl., ind. prez. 3 se impacienteáză
impacient├í vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacient├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. impaciente├íz─â
impacientáre s. f., pl. impacientări
IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.
IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].
IMPACIENTÁRE s.f. Faptul de a se impacienta. [Pron. -ci-en-. / < impacienta].
IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)
A IMPACIENT├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A face s─â se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter
A SE IMPACIENT├ü m─â ~├ęz intranz. livr. A deveni impacient; a-╚Öi pierde r─âbdarea. /<fr. impatienter
impacientà v. a pierde răbdarea.
*impacient├ęz v. tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac s─â peard─â r─âbdarea. V. refl. Perd r─âbdarea.
impacienta vb. v. ALARMA. FR─éM├ÄNTA. INTRIGA. ├ÄNGRIJORA. NELINI╚śTI. SPERIA. TULBURA.

Impacientare dex online | sinonim

Impacientare definitie

Intrare: impacienta
impacienta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ci-en-
Intrare: impacientare
impacientare substantiv feminin