impaciență definitie

13 definiții pentru impaciență

IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.
IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.
IMPACIÉNȚĂ s. f. (Franțuzism) Lipsă de răbdare, nerăbdare; neliniște, îngrijorare. Neliniștea sufletească, neegalitatea, impaciența... se oglindesc în felul de a zugrăvi al lui Caragiale, ca și în stilul și în forma lui. GHEREA, ST. CR. III 116. – Pronunțat: -ci-en-.
impaciénță (livr.) (-ci-en-) s. f., g.-d. art. impaciénței
impaciénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. impaciénței
IMPACIÉNȚĂ s. v. agitație, frământare, grijă, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, nervozitate, temere, zbucium.
Impaciență ≠ paciență
IMPACIÉNȚĂ s.f. (Rar) Nerăbdare, neliniște. [Cf. fr. impatience, it. impazienza, lat. impatientia].
IMPACIÉNȚĂ s. f. nerăbdare, neliniște. (< fr. impatience, lat. impatientia)
IMPACIÉNȚĂ f. 1) Caracter impacient; nerăbdare. 2) Stare de nerăbdare. [G.-D. impacienței] /<fr. impatience, lat. impatientia
impaciență f. nerăbdare.
*impaciénță f., pl. e (fr. impatience, lat. impatientia, it. impazienza. V. paciență). Nerăbdare.
impaciență s. v. AGITAȚIE. FRĂMÎNTARE. GRIJĂ. ÎNGRIJORARE. NEASTÎMPĂR. NELINIȘTE. NERĂBDARE. NERVOZITATE. TEMERE. ZBUCIUM.

impaciență dex

Intrare: impaciență
impaciență