IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. A face ca o persoană, o acțiune sau o operă să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. – Din fr. immortaliser.

IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. A face ca o persoană, o acțiune sau o operă să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. – Din fr. immortaliser.

IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane sau la operele și acțiunile lor) A face să trăiască veșnic în memoria oamenilor. Nicolaie Văcărescu moștenise și el o rază mai pălită a talentului poetic imortalizat de părintele și de fratele său. ODOBESCU, S. II 314.

imortalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imortalizeáză

imortalizá vb., ind. prez. 1 sg. imortalizéz, 3 sg. și pl. imortalizeáză

IMORTALIZÁ vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)

IMORTALIZÁ vb. I. tr. A face ca o persoană, o operă etc. să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor, nepieritor. [Cf. fr. immortaliser].

IMORTALIZÁ vb. tr. a face ca cineva sau ceva să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. (< fr. immortaliser)

A IMORTALIZÁ ~éz tranz. (nume, acțiuni, opere etc.) A face să devină nemuritor. /<fr. immortaliser

imortalizà v. a face nemuritor, a face să trăiască în amintirea oamenilor.

*imortalizéz v. tr. (d. imortal; fr. immortaliser). Fac imortal, etern, perpetuŭ (în amintirea oamenilor): gloria imortalizează oameniĭ marĭ.

IMORTALIZA vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)