imoralitate definitie

14 definiții pentru imoralitate

IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.
IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.
IMORALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este imoral; lipsă de principii morale. ♦ (Concretizat) Purtare, faptă, atitudine imorală.
imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralitắții; (manifestări) pl. imoralitắți
imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități
IMORALITÁTE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. v. corupție. 3. v. obscenitate.
Imoralitate ≠ moralitate
IMORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrânare. [Cf. fr. immoralité].
IMORALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)
IMORALITÁTE f. 1) Caracter imoral. 2) Faptă sau comportare imorală. /<fr. immoralité
imoralitate f. caracterul celui imoral.
*imoralitáte f. (d. imoral; fr. immoralité). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unuĭ romanț. Faptă de om imoral.
IMORALITATE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 3. impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)
IMORALITATE. Subst. Imoralitate, amoralitate; desfrîu, desfrînare, stricăciune, stricare, destrăbălare, decădere, degradare (morală), disoluție (livr.), pierzanie (pcp.), perdiție, depravare, depravațiune, deșănțare (fig.). Viciu (fig.), viciere, perversiune, perversitate, luxură (livr.), lubricitate (livr.), lascivitate, concurență (rar), libido (livr.); libertinaj; adulter; concubinaj. Spurcăciune, (fig.), scîrnăvie (fig.), scîrnăvenie (rar), scîrboșenie, porcărie (fig., fam.); pornografie. Orgie, bacanală (fig.), dezmăț, dezmățare. Prostituție, prostituare. Corupție, coruptibilitate, venalitate (rar, livr.). Vulgaritate, trivialitate; indecență, nerușinare, scabrozitate (livr.); impietate, sacrilegiu. Brutalitate, huliganism. Hoție, fraudă, defraudare, tîlhărie, pungășie. Ticăloșie, nemernicie, păcătoșie, păcătoșenie, păcătuire, păcat, mîrșăvie, josnicie, abjecție, infamie, mișelie; perfidie, rea-credință, machiavelism, machiaverlîc (rar). Stricat, decăzut, declasat, destrăbălat, vicios, pervers; afemeiat, pui de lele, fante (fam. și peior.), crai, crai de curte veche, craidon (înv.), donjuan (fam. și ironic). Hoț, tîlhar, pungaș. Ticălos, nemernic, infam, mișel. Stricată, desfrînată, destrăbălată, bacantă (fig.), declasată, vicioasă, perversă; prostituată, tîrfă, femeie de moravuri ușoare, curtezană, țiitoare (pop.), nimfomană. Păcătos. Imoralism, amoralism. Adj. Imoral, amoral; desfrînat, stricat, stricățel (dim.), disolut (livr.), destrăbălat, decăzut, declasat, depravat, degradat, dezmățat, deșănțat; vicios (fig.), viciat (fig.), pervers, pervertit, luxurios (livr.), lasciv, concupiscent (rar), libidinos, lubric (livr.), orgiac (livr.), orgiastic (livr.), pornografic. Vulgar, trivial; indecent, obscen, scîrbos, spurcat (fig.), scîrnav (fig.), scîrhavnic (înv.), scîrbelnic (înv.). Necuviincios, nerușinat. Brutal, grosolan, necioplit (fig.); huliganic. Corupt, necinstit, incorect, mînjit (fig.), pătat (fig.); venal; hoțesc, pungășesc (fam.), tîlhăresc. Ticălos, mîrșav, parșiv (pop. și fam.), josnic, abject, infam, mișel, păcătos, afurisit; perfid, machiavelic. Stricător, corupător. Rușinos, degradant, dezonorant, infamant, infamator. Vb. A fi imoral (amoral). A duce o viață de desfrîu, a avea purtări dezmățate. A hoți (rar), a fura, a înșela, a escroca, a pungăși (fam.). A se strica, a se desfrîna (rar), a se destrăbăla, a se deprava, a se deșănța (rar), a se dezmăța (rar); a decădea, a se declasa, a se degrada; a se corupe, a se perverti, a se murdări (fig.), a se mînji (fig.), a avea obrazul pătat, a se porcăi (fam.); a se terfeli, a se pîngări, a păcătui, a intra (a cădea) în păcate; a se prostitua. A se ticăloși, a se păcătoși (fam.). A strica, a corupe, a vicia, a perverti, a prostitua. Adv. Fără rușine, (în mod) nerușinat, cu nerușinare. În desfrîu, în destrăbălare. (În mod) desfrînat (deșănțat). Mișelește, tîlhărește, hoțește. V. aviditate, beție, comportare, defect, desfrîu, hoție, ilegalitate, impolitețe înșelătorie, josnicie, lașitate, minciună, necinste, neomenie, vinovăție.

imoralitate dex

Intrare: imoralitate
imoralitate substantiv feminin