Dicționare ale limbii române
IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al imoralismului. – Din fr. immoraliste.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IMORALÍST, -Ă, imoraliști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al imoralismului. – Din fr. immoraliste.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
imoralíst s. m., adj. m., pl. imoralíști; f. sg. imoralístă, pl. imoralíste
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
IMORALÍST, -Ă adj. Referitor la imoralism, propriu imoralismului. // s.m. și f. Adept al imoralismului. [< fr. immoraliste].
IMORALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al imoralismului. (< fr. immoraliste)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
imoralist dex
Intrare: imoralist (adj.)
imoralist
adjectiv
Intrare: imoralist (s.m.)
imoralist
substantiv masculin