Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru imoralism

IMORAL├ŹSM s. n. Teorie care contest─â valoarea normelor ╚Öi judec─â╚Ťilor morale. ÔÇô Din fr. immoralisme.
IMORAL├ŹSM s. n. Teorie care contest─â valoarea normelor ╚Öi judec─â╚Ťilor morale dintr-o epoc─â dat─â, neg├ónd prin aceasta morala ├«ns─â╚Öi. ÔÇô Din fr. immoralisme.
imoral├şsm s. n.
imoral├şsm s. n.
IMORAL├ŹSM s.n. Concep╚Ťie (sus╚Ťinut─â mai ales de Nietzsche ╚Öi Gide) care preconizeaz─â ├«nc─âlcarea ╚Öi negarea normelor ╚Öi a principiilor morale. ÔÖŽ Atitudine opus─â fa╚Ť─â de tot ceea ce ├«n mod obi╚Önuit este considerat moral. [< fr. immoralisme].
IMORAL├ŹSM s. n. 1. doctrin─â care preconizeaz─â ├«nc─âlcarea principiilor ╚Öi a normelor morale. 2. dispre╚Ť fa╚Ť─â de tot ceea ce este considerat moral. (< fr. immoralisme)
IMORAL├ŹSM n. Concep╚Ťie care promoveaz─â nerespectarea principiilor ╚Öi normelor morale. /<fr. immoralisme
IMORAL├ŹSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Teorie a lui Nietzsche, potrivit c─âreia morala ar trebui ├«nlocuit─â printr-o scar─â de valori diferit─â de cea curent─â, instaur├ónd uneori chiar valori r─âsturnate, pe dos, fa╚Ť─â de cele acceptate ├«n mod obi╚Önuit. Nietzsche ├«nsu╚Öi a folosit ini╚Ťial termenul de i., ├«n 1888, c├ónd inten╚Ťiona s─â dea celei de-a treia p─âr╚Ťi din lucrarea ÔÇ×Voin╚Ťa de putereÔÇŁ titlul: ÔÇ×Imoralistul. Critica celei mai nefaste specii de ignoran╚Ťi: MoralaÔÇŁ.

Imoralism dex online | sinonim

Imoralism definitie

Intrare: imoralism
imoralism substantiv neutru