imolá (a ~) vb., ind. prez. 3 imoleáză

imolá vb., ind. prez. 1 sg. imoléz, 3 sg. și pl. imoleáză

IMOLÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A jertfi. 2. A ucide, a măcelări. [Cf. fr. immoler, lat. immolare].

IMOLÁ vb. tr. 1. a jertfi, a sacrifica. 2. a ucide. (< fr. immoler, lat. immolare)

imolá v. 1. a tăia pentru sacrificiu; 2. a măcelări; 3. fig. a (se) sacrifica.

*imoléz v. tr. (lat. immolo, -áre, d. mola, moară, făină, turtă sacră. V. moară). Sacrific (punînd turta sacră pe victimă). Măcelăresc. Fig. Sacrific, renunț: imolez interesu meŭ celuĭ general. V. refl. Mă sacrific.