imobilizat definitie

2 intrări

19 definiții pentru imobilizat

IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.
IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie). – V. imobiliza.
IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. ♦ A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). – Din fr. immobiliser.
IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Care nu este folosit, valorificat (acolo unde trebuie). – V. imobiliza.
IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) în neputință de a se mișca, a aduce în stare de nemișcare, de neclintire. Plotonierul Danțiș își desfășură brațele ca niște aripi, căzînd asupra lui Trei- Nasuri și imobilizîndu-l. SADOVEANU M. C. 209. ◊ Fig. Grupul «Convorbirilor» îl imobilizase într-o situație falsă; boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.
IMOBILIZÁT, -Ă, imobilizați, -te, adj. (Despre ființe și despre părți ale corpului) Care nu se poate mișca. ♦ (Despre materiale) Nefolosit, neîntrebuințat, nevalorificat. În multe întreprinderi de construcții au existat importante stocuri de materiale care, în loc să fie folosite productiv, au stat imobilizate în depozite sau risipite pe șantiere. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2970.
imobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imobilizeáză
imobilizá vb., ind. prez. 1 sg. imobilizéz, 3 sg. și pl. imobilizeáză
IMOBILIZÁ vb. 1. v. fixa. 2. a ține. (Îl ~ până vine poliția.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mișcare.)
IMOBILIZÁT adj. v. fixat.
IMOBILIZÁ vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva în imposibilitate de a se mișca; a înțepeni, a încremeni. [< fr. immobiliser].
IMOBILIZÁT, -Ă adj. Care nu se poate mișca. ♦ (Despre bunuri materiale) Nefolosit, nevalorificat. [Pl. -ați, -ate. / < imobiliza].
IMOBILIZÁ vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mișca; a înțepeni. 2. a investi mari disponibilități materiale și bănești într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. (< fr. immobiliser)
A IMOBILIZÁ ~éz tranz. (ființe sau părți ale corpului) A face să devină imobil; a aduce și a menține în stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser
IMOBILIZÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A IMOBILIZA. 2) (despre bunuri materiale) Care rămâne nevalorificat; neutilizat. /v. a imobiliza
imobilizà v. 1. a face imobil; 2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil.
*imobilizéz v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac să nu se maĭ poată mișca orĭ să nu maĭ poată lucra. Jur. Daŭ unuĭ obĭect mobil calitatea de imobil.
IMOBILIZA vb. 1. a fixa, a înțepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 2. a ține. (Îl ~ pînă vine miliția.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mișcare.)
IMOBILIZAT adj. fixat, înțepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Obiect ~.)

imobilizat dex

Intrare: imobiliza
imobiliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: imobilizat
imobilizat adjectiv