Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru imobiliza

IMOBILIZ├ü, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva ├«n stare de nemi╚Öcare, de neclintire, a face s─â nu se mai poat─â mi╚Öca, s─â nu mai poat─â ac╚Ťiona. ÔÖŽ A investi mari disponibilit─â╚Ťi ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o afacere (sco╚Ť├óndu-le din circuitul normal). ÔÇô Din fr. immobiliser.
IMOBILIZ├ü, imobilizez, vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva ├«n stare de nemi╚Öcare, de neclintire, a face s─â nu se mai poat─â mi╚Öca, s─â nu mai poat─â ac╚Ťiona. ÔÖŽ A investi mari disponibilit─â╚Ťi ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o afacere (sco╚Ť├óndu-le din circuitul normal). ÔÇô Din fr. immobiliser.
IMOBILIZ├ü, imobilizez, vb. I. Tranz. A pune (pe cineva sau ceva) ├«n neputin╚Ť─â de a se mi╚Öca, a aduce ├«n stare de nemi╚Öcare, de neclintire. Plotonierul Dan╚Ťi╚Ö ├«╚Öi desf─â╚Öur─â bra╚Ťele ca ni╚Öte aripi, c─âz├«nd asupra lui Trei- Nasuri ╚Öi imobiliz├«ndu-l. SADOVEANU M. C. 209. ÔŚŐ Fig. Grupul ┬źConvorbirilor┬╗ ├«l imobilizase ├«ntr-o situa╚Ťie fals─â; boala ╚Öi mizeria l-au dobor├«t ├«nainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.
imobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imobilizeáză
imobiliz├í vb., ind. prez. 1 sg. imobiliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. imobilize├íz─â
IMOBILIZ├ü vb. 1. v. fixa. 2. a ╚Ťine. (├Äl ~ p├ón─â vine poli╚Ťia.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mi╚Öcare.)
IMOBILIZ├ü vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva ├«n imposibilitate de a se mi╚Öca; a ├«n╚Ťepeni, a ├«ncremeni. [< fr. immobiliser].
IMOBILIZ├ü vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva ├«n imposibilitatea de a se mi╚Öca; a ├«n╚Ťepeni. 2. a investi mari disponibilit─â╚Ťi materiale ╚Öi b─âne╚Öti ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o afacere, sco╚Ť├óndu-le din circuitul normal. (< fr. immobiliser)
A IMOBILIZ├ü ~├ęz tranz. (fiin╚Ťe sau p─âr╚Ťi ale corpului) A face s─â devin─â imobil; a aduce ╚Öi a men╚Ťine ├«n stare de imobilitate sau de inactivitate. /<fr. immobiliser
imobilizà v. 1. a face imobil; 2. Jur. a da unui efect mobiliar calitatea de imobil.
*imobiliz├ęz v. tr. (fr. immobiliser). Fac imobil, fac s─â nu se ma─ş poat─â mi╚Öca or─ş s─â nu ma─ş poat─â lucra. Jur. Da┼ş unu─ş ob─şect mobil calitatea de imobil.
IMOBILIZA vb. 1. a fixa, a ├«n╚Ťepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a pro╚Ť─âpi. (A ~ ceva ├«n cuie.) 2. a ╚Ťine. (├Äl ~ p├«n─â vine mili╚Ťia.) 3. a paraliza. (I-a ~ orice mi╚Öcare.)

Imobiliza dex online | sinonim

Imobiliza definitie

Intrare: imobiliza
imobiliza verb grupa I conjugarea a II-a