IMOBILIÁR, -Ă, imobiliari, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil2. 2. Adj. Care se ocupă de bunuri imobile1. Agenție imobiliară. [Pr.: -li-ar] – Din fr. immobilier.

IMOBILIÁR, -Ă, imobiliari, -e, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil2. ♦ Care se ocupă de bunuri imobile2. Agenție imobiliară. [Pr.: -li-ar] – Din fr. immobilier.

IMOBILIÁR, -Ă, imobiliari, -e, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; nemișcător, imobil (2).

imobiliár1 (-li-ar) adj. m., pl. imobiliári; f. imobiliáră, pl. imobiliáre

*imobiliár2 s. n.

imobiliár adj. m. mobiliar

IMOBILIÁR adj. imobil, nemișcător. (Avere ~.)

Imobiliar ≠ mobiliar

IMOBILIÁR, -Ă adj. (Despre bunuri materiale) Care nu se poate transporta; nemișcător; imobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. immobilier].

IMOBILIÁR, -Ă adj. 1. (despre bunuri materiale) care nu poate fi transportat. 2. referitor la bunuri fixe, imobile. (< fr. immobilier)

IMOBILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobil. 2) Care ține de imobil; propriu imobilului. [Sil. -li-ar] /<fr. immobilier

imobiliar a. privitor la imobile: vânzare imobiliară.

*imobiliár, -ă adj. (fr. immobilier). De avere imobilă, compus din imobile: avere imobiliară, vînzare imobiliară.

IMOBILIAR adj. imobil, nemișcător. (Avere ~.)