Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru imn

IMN, imnuri, s. n. Poezie sau c├óntec solemn compus pentru pream─ârirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ÔÖŽ Spec. C├óntec religios de pream─ârire a divinit─â╚Ťii. ÔÖŽ Spec. C├óntec solemn ap─ârut odat─â cu formarea statelor na╚Ťionale ╚Öi adoptat oficial ca simbol al unit─â╚Ťii na╚Ťionale sau de stat. ÔÇô Din fr. hymne, lat. hymnus.
IMN, imnuri, s. n. Poezie sau c├óntec solemn compus pentru pream─ârirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ÔÖŽ Spec. C├óntec religios de pream─ârire a divinit─â╚Ťii. ÔÖŽ Spec. C├óntec solemn ap─ârut o dat─â cu formarea statelor na╚Ťionale ╚Öi adoptat oficial ca simbol al unit─â╚Ťii na╚Ťionale de stat. ÔÇô Din fr. hymne, lat. hymnus.
IMN, imnuri, s. n. C├«ntec de laud─â, adesea cu caracter festiv sau ocazional, compus pentru pream─ârirea unei idei, a unui eveniment etc. Impresia de var─â o d─â Co╚Öbuc ├«n acest imn [Vara] prin c├«teva tr─âs─âturi, alese cu un superior sim╚Ť artistic din diversitatea aspectelor naturii. IBR─éILEANU, S. 137. Un lung caic de abanos ├Än aur prelucrat, Cu imnuri din Coran frumos Pe margine s─âpat. ALECSANDRI, P. A. 67. ÔŚŐ (Poetic) C├«nt─â cioc├«rliile Imn de veselie; Fluturii cu miile Joac─â pe c├«mpie. IOSIF, P. 61. Imnul t─âcerii neturburate se ├«n─âl╚Ťa de pretutindeni. HOGA╚ś, M. N. 180. Voi a╚Ťi c├«ntat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte. CO╚śBUC, P. I 90. ÔÖŽ C├«ntec solemn adoptat ca simbol al unit─â╚Ťii de stat sau de clas─â. Imn na╚Ťional. Ôľş ├Än acordurile imnului R.P.R. ╚Öi ale imnului U.R.S.S. s-a ├«n─âl╚Ťat gloriosul pavilion sovietic. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2796. - Pl. ╚Öi: (├«nvechit) imne (NEGRUZZI, S. I 206).
imn s. n., pl. ├şmnuri
imn s. n., pl. ├şmnuri
IMN s. 1. v. od─â. 2. (BIS.) tropar.
IMN s.n. C├óntec de laud─â festiv sau ocazional. ÔÖŽ Poezie liric─â ├«n care este pream─ârit un erou, un eveniment etc. ÔÖŽ C├óntec solemn care reprezint─â simbolul unit─â╚Ťii de stat sau de clas─â. [Pl. -nuri, -ne. / cf. fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos].
IMN s. n. 1. (├«n Grecia antic─â) poezie, c├óntec solemn ├«n care erau pream─âri╚Ťi zeii sau eroii legendari. ÔŚŐ specie a liricii cet─â╚Ťene╚Öti ├«n care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc. ÔŚŐ c├óntec solemn care reprezint─â simbolul unit─â╚Ťii de stat sau de clas─â. 2. c├óntec de laud─â festiv sau ocazional; (p. ext.) c├óntec religios de sl─âvire a divinit─â╚Ťii. (< fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)
imn (├şmnuri), s. n. ÔÇô Poezie sau c├«ntec solemn de pream─ârire. Fr. hymne. ÔÇô Der. imn─âtor, adj. (care prosl─âve╚Öte), inven╚Ťie personal─â a lui Alecsandri; imnar, s. n. (culegere de imnuri).
IMN ~uri n. 1) C├óntec religios de pream─ârire a divinit─â╚Ťii. 2) Poezie liric─â av├ónd un caracter solemn ╚Öi o anumit─â dedica╚Ťie (unui eveniment, unui erou, unei idei etc.). 3) Compozi╚Ťie muzical─â solemn─â, f─âc├ónd parte din simbolica oficial─â a unui stat. /<fr. hymne, lat. hymnus
imn n. 1. c├óntec ├«n onoarea divinit─â╚Ťii sau a eroilor; 2. od─â sacr─â sau c├óntare bisericeasc─â: imn de laud─â.
*imn n., pl. ur─ş ╚Öi e (vgr. ß┐ż├Żmnos). C├«ntec ├«n onoarea unu─ş ze┼ş sa┼ş unu─ş ero┼ş: un imn lu─ş Ap├│line, imnu lu─ş Garibaldi. C├«ntec de laud─â ├«n biserica cre╚Ötineasc─â.
IMN s. 1. (LIT., MUZ.) od─â. 2. (BIS.) tropar.
imn de stat (i. na╚Ťional) v. imn (2).
imnul acatist v. acatist.

Imn dex online | sinonim

Imn definitie

Intrare: imn (pl. imnuri)
imn pl. imnuri substantiv neutru
Intrare: imn (pl. imne)
imn pl. imne