imixtiune definitie

10 definiții pentru imixtiune

IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat sau nedorit al cuiva în treburile altuia. Organizațiilor sindicale trebuie să li se acorde dreptul de a-și desfășura liber activitatea lor și de asemenea dreptul de a discuta și a lua hotărîri în conformitate cu statutul lor, fără nici o imixtiune în munca lor din partea organelor guvernamentale sau administrative. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 8/5.
imixtiúne (ingerință) (-ti-u-) s. f., g.-d. art. imixtiúnii; pl. imixtiúni
imixtiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. imixtiúnii; pl. imixtiúni
IMIXTIÚNE s. amestec, ingerință, intervenție. (~ în treburile altui stat.)
IMIXTIÚNE s.f. Amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. [Pron. -ti-u-.] / cf. fr. immixtion, lat. immixtio.
IMIXTIÚNE s. f. amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. (< fr. immixtion, lat. immixtio)
IMIXTIÚNE ~i f. Amestec ilegal, nejustificat (în treburile altei persoane, altei țări etc.); ingerință. [Sil. -ti-u-] /<fr. immixtion, lat. immixtio, ~onis
IMIXTIUNE s. amestec, ingerință, intervenție. (~ în treburile altui stat.)

imixtiune dex

Intrare: imixtiune
imixtiune substantiv feminin
  • silabisire: -ti-u-