Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru imitativ

IMITAT├ŹV, -─é, imitativi, -e, adj. Care imit─â (sunete). ÔÇô Din fr. imitatif, lat. imitativus.
IMITAT├ŹV, -─é, imitativi, -e, adj. Care imit─â (sunete). ÔÇô Din fr. imitatif, lat. imitativus.
IMITAT├ŹV, -─é, imitativi, -e, adj. (Mai ales despre sunete) Care imit─â. ÔŚŐ Armonie imitativ─â = efect stilistic ob╚Ťinut prin al─âturarea unor cuvinte ale c─âror sunete evoc─â un sunet din natur─â. Armonia imitativ─â din acest vers [┬źPrin vulturi v├«ntul viu vuia┬╗] nu e... me╚Öte╚Öugit─â, ea e necesar─â, natural─â ╚Öi ne face s─â auzim zgomotul sec al aerului izbit ╚Öi despicat de minunatul c─âl─âre╚Ť. GHEREA, ST. CR. III 318.
imitat├şv adj. m., pl. imitat├şvi; f. imitat├şv─â, pl. imitat├şve
imitat├şv adj. m., pl. imitat├şvi; f. sg. imitat├şv─â, pl. imitat├şve
IMITAT├ŹV adj. v. onomatopeic.
IMITAT├ŹV, -─é adj. Care imit─â. ÔŚŐ Armonie imitativ─â v. armonie (1) [├«n DN]. [Pl. -vi, -ve. / cf. fr. imitatif, it. imitativo].
IMITAT├ŹV, -─é adj. care imit─â. (< fr. imitatif, lat. imitativus)
IMITAT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care imit─â (sunete). /<fr. imitatif, lat. imitativus
imitativ a. de natura imita╚Ťiunii: armonie imitativ─â.
*imitat├şv, -─â adj. (lat. imitativus). Gram. Muz. Care e de natura imita╚Ťiuni─ş: armonie imitativ─â. S. n., pl. e. Gram. Cuv├«nt care imit─â hu─şetu naturi─ş, onomatopeic, ca: g├«l-g├«l, g├«lg├«─ş, sc├«r╚Ť-sc├«r╚Ť, sc├«r╚Ť├«─ş, horp─â─ş, sorb ╚Ö. a.
IMITATIV adj. onomatopeic. (Cuvînt ~.)
IMITAT├ŹV, -─é adj. (cf. fr. imitatif, it. imitativo): ├«n sintagma cuv├ónt imitativ (v.).

Imitativ dex online | sinonim

Imitativ definitie

Intrare: imitativ
imitativ adjectiv