Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru imita╚Ťiune

IMIT├ü╚ÜIE, imita╚Ťii, s. f. Imitare. ÔÖŽ (Concr.) Obiect copiat dup─â un model; copie. ÔÖŽ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de ├«n─âl╚Ťime. [Var.: (rar) imita╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis.
IMITA╚ÜI├ÜNE s. f. v. imita╚Ťie.
IMIT├ü╚ÜIE, imita╚Ťii, s. f. Ac╚Ťiunea de a imita ╚Öi rezultatul ei; imitare. ÔÖŽ (Concr.) Obiect copiat dup─â un model; copie. ÔÖŽ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de ├«n─âl╚Ťime. [Var.: (rar) imita╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis.
IMITA╚ÜI├ÜNE s. f. v. imita╚Ťie.
IMIT├ü╚ÜIE, imita╚Ťii, s. f. Ac╚Ťiunea de a imita; (concretizat) obiect f─âcut dup─â modelul altuia, copie uneori prezentat─â drept original. V. contrafacere. S─â vezi imita╚Ťie de scrisoare! s─â zici ╚Öi tu c─â e a ta, dar s─â juri, nu altceva, s─â juri. CARAGIALE, O. I 111. ÔÖŽ (Muz.) Reluare de c─âtre alte voci sau instrumente a unei teme c├«ntate de o voce sau de un instrument. - Variant─â: imita╚Ťi├║ne (pronun╚Ťat -╚Ťi-u-) (ODOBESCU, S. I 479) s. f.
IMITA╚ÜI├ÜNE s. f. v. imita╚Ťie.
imit├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. imit├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. imit├í╚Ťiei; pl. imit├í╚Ťii, art. imit├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
imit├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. imit├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. imit├í╚Ťiei; pl. imit├í╚Ťii, art. imit├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
IMITÁȚIE s. 1. v. imitare. 2. (concr.) copie, (depr.) pastișă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon.[1]
IMIT├ü╚ÜIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ÔÖŽ Obiect f─âcut prin imitare. ÔÖŽ Preluarea unei teme c├óntate de o voce sau de un instrument de c─âtre alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imita╚Ťiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio].
IMITA╚ÜI├ÜNE s.f. v. imita╚Ťie.
IMIT├ü╚ÜIE s. f. 1. imitare. ÔŚŐ obiect f─âcut dup─â un model; copie. 2. canon (2). (< fr. imitation, lat. imitatio)
IMIT├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A IMITA. 2) Oper─â lipsit─â de originalitate, ├«n care se imit─â tematica ╚Öi maniera unui autor cu renume. Nuvel─â de ~. Tablou de ~. 3) Produs care imit─â originalul, fiind inferior acestuia. ~ de piele natural─â. 4) Reluare de c─âtre alt interpret a unui motiv muzical, c├óntat anterior. [G.-D. imita╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<lat. imitatio, ~onis, fr. imitation[1]
imita╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a imita ╚Öi rezultatul acestei ac╚Ťiuni; 2. genul unui scriitor sau artist imitat de altul; 3. contrafacere ├«n comer╚Ť.
*imita╚Ťi├║ne f. (lat. imitatio). Ac╚Ťiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imita╚Ťiune de aur, de astrahan. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie (ac╚Ťiunea ╚Öi lucru imitat) ╚Öi -├íre (ac╚Ťiunea).
IMITAȚIE s. 1. copiere, imitare, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.) 2. (concr.) copie, (depr.) pastișă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon.
IMITA╚ÜIE. Subst. Imita╚Ťie, imitare; copiere, copiat, copie (peior.), pasti╚Öare (depr.), mimare, mimetism, mimesis (livr.), calc, calchiere; reproducere, facsimil, mulare, simula╚Ťie, mimare, mimologie, maimu╚Ť─âreal─â, maimu╚Ť─ârire, maimu╚Ť─ârie (rar); simulacru; plagiat, plagiere, centon (rar ), contrafacere, plastografie, plastografiere; pasti╚Ö─â, parodie, caricatur─â; caricaturizare, caricaturism (rar). Mim─â; pantomim─â; mimodram─â. Imitator, mim, pantomim; maimu╚Ť─â (fam.), maimu╚Ťoi (fam.), papagal (fig.); simulant, falsificator, falsor (├«nv.); plastograf, copist, plagiator; parodiant (rar), parodist. Adj. Imitativ, mimetic, papagalicesc (fig.). Fals, falsificat, artificial, neautentic, contraf─âcut, plagiat; simulat. Vb. A imita, a copia, a plagia, a pasti╚Öa (depr.), a mima, a mimetiza (rar), a lua drept model, a lua drept exemplu, a urma orbe╚Öte pe cineva, a c─âlca pe urmele cuiva, a se lua dup─â cineva. A reproduce, a calchia. A falsifica, a plastografia, a contraface, a truca, a maimu╚Ťi (rar), a maimu╚Ťa (rar), a maimu╚Ť─âri; a parodia. V. asem─ânare, repetare.
imita╚Ťie, repetarea exact─â sau mai pu╚Ťin exact─â de c─âtre alt─â voce (2) (sau alte voci) a unei (sau unor) diviziuni sintactice a(le) obiectelor sonore (celule*, motive*, fraze*, perioade*, segmente, sec╚Ťiuni etc.) schimb├óndu-se de obicei ╚Öi coordonatele verticale ╚Öi orizontale (respectiv ale frecven╚Ťelor* ale timpului). Ca arhetip, i. poate fi imaginat─â ├«n abstract. De aceea, ├«n practica muzical─â, a fost folosit─â ├«n sisteme*, stiluri*, epoci ╚Öi estetici diferite (primind bine├«n╚Ťeles aspecte individuale). O g─âsim astfel ca tr─âs─âtur─â fundamental─â a polifoniei* vocale a ╚Öcolii neerlandeze*, a Rena╚Öterii* ╚Öi a celei vocal-instr. a barocului* (culmin├ónd ├«n muzica lui J.S. Bach), apoi ├«n clasicism ╚Öi ├«n romantism*, prinz├ónd forme mai libere, pentru ca ├«n muzicile sec. nostru s─â o ├«nt├ólnim din nou sub o latur─â restrictiv─â ╚Öi chiar constructivist─â (serialismul* ╚Öi neoclasicismul*), juc├ónd deseori, ├«n crea╚Ťia unor compozitori contemporani, rolul unui element de detaliu ├«n realizarea ╚Ťes─âturilor dense, respectiva diferitelor texturi* (├«n acest caz neput├ónd fi depistat─â ca atare, implic├ónd perceperea fenomenului global). I. ╚Ťine de sintaxa* muzical─â, nu numai prin faptul c─â se refer─â la diviziunile sintactice, ci ╚Öi datorit─â virtu╚Ťilor ei de a constitui un procedeu ├«n alc─âtuirea unor subcategorii sintactice (cum este ├«n cultura europ. contrapunctul* imitativ ÔÇô ipostaz─â a polifoniei*). Exist─â mai multe criterii de clasificarea I.: a) ├«n func╚Ťie de axa vertical─â, respectiv axa frecven╚Ťelor* (deschiderea intervalic─â), c├ónd i. este melodic─â (la prim─â*, secund─â*, ter╚Ť─â* etc.) sau armonic─â (se refer─â la simultaneitatea intervalelor c formeaz─â acorduri*, blocuri sonore sau conglomerate sonore); b) ├«n func╚Ťie de axa orizontal─â a timpului (valorile de durat─â*), c├ónd i. este de valori egale, augmentat─â* sau diminuat─â*. Rezult─â deci pe aceast─â ax─â i. ritmic─â (a se compara i. ├«n concep╚Ťia clasic─â ÔÇô respectiv i. ritmic─â, bazat─â pe celule, figuri ╚Öi grup─âri ritmice cu i. ├«n concep╚Ťia serial─â ÔÇô i. unei serii* de durate (II), unde se pot depista forma╚Ťiuni ritmice doar teoretic, deoarece practic ele ├«╚Öi pierd efectul psihologic); c) dup─â sensul (direc╚Ťia) de desf─â╚Öurare a vocilor, c├ónd i. este: direct─â, inversat─â*, recurent─â* (retrograd─â) sau recurent-inversat─â (retrograd─â invers─â). d) ├«n func╚Ťie de cumularea celor dou─â axe, ceea ce implic─â combinarea parametrilor* muzicali, rezult├ónd i. de tipul melodico-ritmic─â, ritmico-armonic─â etc.; e) ├«n func╚Ťie de momentul pornirii vocii care imit─â, unde se distinge: i. normal─â (c├ónd ├«nceputul vocii care imit─â coincide cu finalul diviziunii sintactice care va fi imitat─â), i. ├«nt├órziat─â (c├ónd de la sf├ór╚Öitul diviziunii sintactice exist─â ÔÇ×o distan╚Ť─âÔÇŁ oarecare p├ón─â ├«n momentul pornirii vocii care imit─â ÔÇô caz mai pu╚Ťin ├«nt├ólnit ├«n practic─â, doar teoretic posibil) ╚Öi i. ├«n stretto* (vocea care imit─â nu a╚Öteapt─â sf├ór╚Öitul diviziunii sintactice care trebuie imitat─â, suprapun├óndu-se, pe o por╚Ťiune bine calculat─â ├«n muzica notat─â tradi╚Ťional, sau printr-o ├«nt├ómplare muzica ÔÇ×notat─âÔÇŁ aleatoriu ÔÇô v. aleatoric─â, muzic─â ÔÇô cu aceasta); f) ├«n func╚Ťie de procesul imitativ, unde respectarea ├«ntocmai sau par╚Ťial a termenilor i. a dus la clasificarea oric─ârui tip de i. ├«n i. sever─â (strict─â) ╚Öi i. liber─â (se folosesc ╚Öi termenii: identic─â ╚Öi variat─â*). Cazul limit─â al i. ├«l reprezint─â canolul (4), o i. continu─â care vizeaz─â forma* muzical─â ╚Öi i. la aceea╚Öi voce (repeti╚Ťia imitativ─â), sub forma ecoului (III) sau a r─âspunsului* interior, un aspect intermediar ├«ntre i. ╚Öi repeti╚Ťie (depinde ├«n mod esen╚Ťial de caracterul execu╚Ťiei implic├ónd puterea de sugestie a expresiei). Elementele metrice (1), dinamice* ╚Öi timbrale* contribuie ├«n general la sublinierea procesului imitativ.

Imita╚Ťiune dex online | sinonim

Imita╚Ťiune definitie

Intrare: imita╚Ťie
imita╚Ťiune
imita╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e