iminent definitie

12 definiții pentru iminent

IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.
IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.
IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care e gata să se producă, să se întîmple. Pericolul era iminent și trebuia numaidecît înlăturat. HOGAȘ, DR. II 77. Ultima depeșă îmi spune că pericolul iminent e înlăturat. CARAGiALE, O. VII 85.
iminént (inevitabil) adj. m., pl. iminénți; f. iminéntă, pl. iminénte
iminént adj. m., pl. iminénți; f. sg. iminéntă, pl. iminénte
IMINÉNT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)
IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens].
IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens)
IMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este pe punctul de a se produce și nu mai poate fi amânat sau evitat. O criză ~tă. /<fr. imminent, lat. imminens, ~ntis
iminent a. 1. gata de a cădea peste: ruină iminentă; 2. fig. foarte amenințător și periculos: răsboiu iminent.
*iminént, -ă adj. (lat. ímminens, -éntis, d. im-mĭnére, a se înălța, a amenința. V. pro-eminent. Care e aproape să cadă, să se întîmple, care amenință cu periculu: ruină, dizgrație, exploziune iminentă; războĭ iminent.
IMINENT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)

iminent dex

Intrare: iminent
iminent adjectiv