Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
12 definiții pentru iminență
IMINÉNȚĂ s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent, starea unui lucru sau a unei situații iminente.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
iminénță (inevitabilitate) s. f., g.-d. art. iminénței
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
iminénță s. f., g.-d. art. iminénței; pl. iminénțe
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
IMINÉNȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
IMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [Cf. fr. imminence, it. imminenza].
IMINÉNȚĂ s. f. caracterul, starea a ceea ce este iminent. (< fr. imminence, lat. imminentia)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
IMINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter iminent. 2) Situație iminentă. /<fr. imminence, lat. imminentia
- sursa: NODEX 2002
- permalink
iminență f. caracterul sau starea lucrurilor iminente: iminența pericolului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*iminénță f., pl. e (lat. imminentia). Calitatea de a fi iminent: iminenÈ›a războÄuluÄ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
IMINENȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Iminență dex online | sinonim
Iminență definitie
Intrare: iminență
iminență substantiv feminin
