imigrare definitie

2 intrări

19 definiții pentru imigrare

IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.
IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra.
IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.
IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra.
IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni să se așeze într-o țară străină, părăsindu-și țara de origine (de obicei silit de împrejurări economice sau politice).
IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei.
imigrá (a ~) (a se stabili în altă țară) (-mi-gra) vb., ind. prez. 3 imigreáză
imigráre (acțiunea de a imigra) (-mi-gra-) s. f., g.-d. art. imigrắrii; pl. imigrắri
imigrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. imigréz, 3 sg. și pl. imigreáză
imigráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. imigrării; pl. imigrări
IMIGRÁRE s. v. imigrație.
IMIGRÁ vb. I. intr. A se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. [Cf. fr. immigrer, lat., it. immigrare].
IMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; stabilire într-o țară străină; imigrație. [< imigra].
IMIGRÁ vb. intr. a se stabili într-o țară străină, părăsind țara de origine. (< fr. immigrant, lat. immigrare)
A IMIGRÁ ~éz intranz. A sosi într-o țară străină, pentru a se stabili acolo. [Sil. -mi-gra] /<fr. immigrer, lat. immigrare
imigrà v. a veni să se așeze într’o țară străină.
imigrațiúne f. (lat. immigrátio, -ónis). Acțiunea de a imigra. – Și -áție și -áre.
imigréz v. intr. (lat. ímmigro, -áre. V. emigrez). Mă duc într’o țară ca să mă stabilesc în ĭa.
IMIGRARE s. imigrație.

imigrare dex

Intrare: imigra
imigra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra
Intrare: imigrare
imigrare substantiv feminin
  • silabisire: -gra-