IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
IMÉRS, -Ă, imerși, -se, adj. (Tehn.) Care este scufundat în lichid. – V. imerge.
IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
IMÉRS, -Ă, imerși, -se, adj. (Tehn.) Care este scufundat în lichid. – V. imerge.
imérge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. imérg, 3 sg. imérge
imérs adj. m., pl. imérși; f. sg. imérsă, pl. imérse
IMÉRGE vb. III. tr. (Tehn.; liv.) A scufunda, a afunda (într-un lichid); a pătrunde într-un lichid. [< it., lat. immergere, cf. fr. immerger].
IMÉRS, -Ă adj. (Liv.) Băgat, pătruns într-un lichid. [< imerge].
IMÉRGE vb. tr. a scufunda, a afunda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere)
A IMÉRGE imérg tranz. tehn. (corpuri solide) A cufunda (parțial sau total) într-un lichid. /<fr. immerger, engl. immerge
*imérg, imérs, a imérge v. tr. (lat. immergere. V. e-merg). Cufund. V. refl. Astr. Intru în umbra altei planete.
IMÉRS, IMEÁRSĂ, imerși, -se adj. v. IMERGE. – [DEX ’96]

imers dex

Intrare: imerge (conj. 3 imeargă)
imerge conj. 3 imeargă verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: imers (fem. imearsă)
imers fem. imearsă
Intrare: imers (fem. imersă)
imers fem. imersă adjectiv
Intrare: imerge (conj. 3 imergă)
imerge conj. 3 imergă verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: imers
imers