Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru imerge

IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
imérge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. imérg, 3 sg. imérge
IMÉRGE vb. III. tr. (Tehn.; liv.) A scufunda, a afunda (într-un lichid); a pătrunde într-un lichid. [< it., lat. immergere, cf. fr. immerger].
IMÉRGE vb. tr. a scufunda, a afunda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere)
A IMÉRGE imérg tranz. tehn. (corpuri solide) A cufunda (parțial sau total) într-un lichid. /<fr. immerger, engl. immerge
*imérg, imérs, a imérge v. tr. (lat. immergere. V. e-merg). Cufund. V. refl. Astr. Intru în umbra altei planete.

Imerge dex online | sinonim

Imerge definitie

Intrare: imerge (conj. 3 imeargă)
imerge conj. 3 imeargă verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: imerge (conj. 3 imergă)
imerge conj. 3 imergă verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: imerge
imerge