imensitate definitie

13 definiții pentru imensitate

IMENSITÁTE, imensități, s. f. Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe, prin numărul, intensitatea, importanța extraordinară. ♦ Întindere uriașă, spațiu imens. – Din fr. immensité, lat. immensitas, -atis.
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe, prin numărul, intensitatea, importanța extraordinară. ♦ Întindere uriașă, spațiu imens. – Din fr. immensité, lat. immensitas, -atis.
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe; întindere nemărginită, spațiu nesfîrșit. Un val străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfîrșitului. HOGAȘ, M. N. 180. Zăpada creștea mereu... toate se înecau într-o imensitate albă, neclintită. VLAHUȚĂ, O. A. 297. ♦ Mărime, proporții extraordinare. Cu cît rămîi mai mult timp la Moscova, cu atît îți dai mai bine seama de imensitatea orașului. STANCU, U.R.S.S. 51.
imensitáte s. f., g.-d. art. imensitắții; pl. imensitắți
imensitáte s. f., g.-d. art. imensității; pl. imensități
IMENSITÁTE s. 1. v. nemărginire. 2. v. gigantism.
IMENSITÁTE s.f. Însușire a ceea ce este imens; întindere nemărginită. ♦ Mărime extraordinară, proporții uriașe. [Cf. fr. immensité, it. immensità, lat. immensitas].
IMENSITÁTE s. f. întindere nemărginită; număr, mărime extraordinară. (< fr. immensité, lat. immensitas)
IMENSITÁTE ~ăți f. 1) Caracter imens. 2) Întindere fără margini; nemărginire. 3) Mărime extraordinară; proporții uriașe. /<lat. immensitas, ~atis, fr. immensité
imensitate f. 1. mărime fără de margini: imensitatea naturei; 2. prea mare întindere: imensitatea mărilor; fig. imensitatea geniului.
*imensitáte f. (lat. imménsitas, -átis). Calitatea de a fi imens, mărime infinită: imensitatea naturiĭ. Întindere foarte vastă: imensitatea oceanuluĭ, (fig.) a geniuluĭ.
IMENSITATE s. 1. enormitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.) 2. enormitate, gigantism. (~ unei construcții.)
IMENSITATE. Subst. Imensitate, întindere, vastitate, nemărginire, nemargine (rar) nesfîrșire, nesfîrșit, necuprins, infinit, infinitate. Gigant, uriaș, colos, titan. Gigantism. Adj. Imens, mare, vast, necuprins, nemărginit, nesfîrșit, nețărmurit, nelimitat, nemăsurat, întins, infinit, enorm, uriaș, colosal, gigantic, gigantesc (livr.); incalculabil, necalculabil, nemăsurat, incomensurabil. Vb. A fi imens (vast, nemărginit), a nu avea limite. V. dimensiune, exagerare, măsurare, statură, superlative.

imensitate dex

Intrare: imensitate
imensitate substantiv feminin