Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru imensitate

IMENSIT├üTE, imensit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este imens; ceea ce cople╚Öe╚Öte prin propor╚Ťiile sale uria╚Öe, prin num─ârul, intensitatea, importan╚Ťa extraordinar─â. ÔÖŽ ├Äntindere uria╚Ö─â, spa╚Ťiu imens. ÔÇô Din fr. immensit├ę, lat. immensitas, -atis.
IMENSIT├üTE, imensit─â╚Ťi, s. f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este imens; ceea ce cople╚Öe╚Öte prin propor╚Ťiile sale uria╚Öe, prin num─ârul, intensitatea, importan╚Ťa extraordinar─â. ÔÖŽ ├Äntindere uria╚Ö─â, spa╚Ťiu imens. ÔÇô Din fr. immensit├ę, lat. immensitas, -atis.
IMENSIT├üTE, imensit─â╚Ťi, s. f. Ceea ce cople╚Öe╚Öte prin propor╚Ťiile sale uria╚Öe; ├«ntindere nem─ârginit─â, spa╚Ťiu nesf├«r╚Öit. Un val str─âveziu, ╚Ťesut din fire limpezi de lumin─â trandafirie ╚Öi cer albastru, acoperea imensitatea solemn─â a nesf├«r╚Öitului. HOGA╚ś, M. N. 180. Z─âpada cre╚Ötea mereu... toate se ├«necau ├«ntr-o imensitate alb─â, neclintit─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 297. ÔÖŽ M─ârime, propor╚Ťii extraordinare. Cu c├«t r─âm├«i mai mult timp la Moscova, cu at├«t ├«╚Ťi dai mai bine seama de imensitatea ora╚Öului. STANCU, U.R.S.S. 51.
imensit├íte s. f., g.-d. art. imensitß║»╚Ťii; pl. imensitß║»╚Ťi
imensit├íte s. f., g.-d. art. imensit─â╚Ťii; pl. imensit─â╚Ťi
IMENSITÁTE s. 1. v. nemărginire. 2. v. gigantism.
IMENSIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este imens; ├«ntindere nem─ârginit─â. ÔÖŽ M─ârime extraordinar─â, propor╚Ťii uria╚Öe. [Cf. fr. immensit├ę, it. immensit├á, lat. immensitas].
IMENSIT├üTE s. f. ├«ntindere nem─ârginit─â; num─âr, m─ârime extraordinar─â. (< fr. immensit├ę, lat. immensitas)
IMENSIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter imens. 2) ├Äntindere f─âr─â margini; nem─ârginire. 3) M─ârime extraordinar─â; propor╚Ťii uria╚Öe. /<lat. immensitas, ~atis, fr. immensit├ę
imensitate f. 1. mărime fără de margini: imensitatea naturei; 2. prea mare întindere: imensitatea mărilor; fig. imensitatea geniului.
*imensit├íte f. (lat. imm├ęnsitas, -├ítis). Calitatea de a fi imens, m─ârime infinit─â: imensitatea naturi─ş. ├Äntindere foarte vast─â: imensitatea oceanulu─ş, (fig.) a geniulu─ş.
IMENSITATE s. 1. enormitate, infinit, necuprins, nem─ârginire, nem─ârginit, nesf├«r╚Öire, nesf├«r╚Öit, vastitate. (~ unei suprafe╚Ťe.) 2. enormitate, gigantism. (~ unei construc╚Ťii.)
IMENSITATE. Subst. Imensitate, ├«ntindere, vastitate, nem─ârginire, nemargine (rar) nesf├«r╚Öire, nesf├«r╚Öit, necuprins, infinit, infinitate. Gigant, uria╚Ö, colos, titan. Gigantism. Adj. Imens, mare, vast, necuprins, nem─ârginit, nesf├«r╚Öit, ne╚Ť─ârmurit, nelimitat, nem─âsurat, ├«ntins, infinit, enorm, uria╚Ö, colosal, gigantic, gigantesc (livr.); incalculabil, necalculabil, nem─âsurat, incomensurabil. Vb. A fi imens (vast, nem─ârginit), a nu avea limite. V. dimensiune, exagerare, m─âsurare, statur─â, superlative.

Imensitate dex online | sinonim

Imensitate definitie

Intrare: imensitate
imensitate substantiv feminin