imens definitie

15 definiții pentru imens

IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.
IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.
IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. (În legătură cu ideea de dimensiune) Foarte mare, foarte întins, nesfîrșit, nemărginit; vast, nemăsurat, enorm. De jur împrejur, pe variația infinită a imensei perspective, se risipeau umbrele norilor și strălucirea soarelui. GALACTION, O. I 346. Și-n mintea lui se desfășurau tablouri: ogoare imense, lanuri de grîu. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. ♦ (În legătură cu ideea de număr, de cantitate) Foarte numeros, nenumărat. Bogăția imensă a expresiilor pentru «curătură» arată în mod elocvent, munca pe care au depus-o romînii, de-a lungul veacurilor, spre a transforma în terenuri cultivabile, pășuni etc. o mare parte dintre pădurile și codrii așa de numeroși odinioară. IORDAN, N. L. 9. Zeci, sute de mii de flori se ivesc dinăuntrul apelor... în vreme ce deasupra, din adîncimile cerului izbucnește imensa puzderie de stele. BOGZA, C. O. 301. ♦ (În legătură cu ideea de intensitate) Foarte mare, foarte important. Un rol imens are activul de partid în viața partidelor comuniste și muncitorești din țările capitaliste, coloniale și dependente. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2805. N-aș putea să-mi explic mai bine gîndul asupra acestei materii, de o imensă importanță. GHEREA, ST. CR. I 252. ♦ Fig. Adînc, profund. Acum e trecut de miezul nopții, furtuna s-a potolit, e o liniște imensă. BOGZA, Ț. 46. O tristețe imensă îi inundă inima. SAHIA, N. 95. ♦ (Adverbial, familiar; legat de adjectivul sau de adverbul pe care îl determină prin prep. «de», exprimă ideea de superlativ) Foarte, tare. Sonia, îmi pare imens de rău. CAMIL PETRESCU, T. II 26.
iméns adj. m., pl. iménși; f. iménsă, pl. iménse
iméns adj. m., pl. iménși; f. sg. iménsă, pl. iménse
IMÉNS adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. v. nemărginit. 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O câmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)
Imens ≠ limitat, mic
IMÉNS, -Ă adj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus].
IMÉNS, -Ă adj. foarte mare, nemărginit; vast. ◊ nenumărat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense, lat. immensus)
IMÉNS1 adv. (urmat de un determinativ precedat de prepoziția de exprimă ideea de superlativ) La cel mai înalt grad; extraordinar (de); extrem (de). /<fr. immense, lat. immensus
IMÉNS2 ~să (~și, ~se) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; enorm; gigantic; uriaș; colosal. /<fr. immense, lat. immensus
imens a. 1. care e fără măsură, a cărui mărime e nemărginită: universul e imens; 2. foarte întins: câmpii imense; 3. fig. excesiv: ambițiune imensă.
*iméns, -ă adj. (lat. immensus, d. in-, ne, și mensus, măsurat. V. măsură). Nemăsurat, nemărginit, infinit: universu e imens. Foarte mare: avere imensă, (fig.) ambițiune imensă. Adv. În mod imens.
IMENS adj. 1. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, enorm, fabulos, gigantic, uriaș, (înv. și reg.) nămilos, (înv.) urieșesc, (fig.) astronomic. (De proporții ~.) 3. colosal, enorm, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, vast, (livr.) incomensurabil. (O suprafață ~.) 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfîrșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.) 5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. colosal, considerabil, enorm, incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.)
SAEPE QUOD DATUR EXIGUUM EST, QUOD SEQUITUR EX EO MAGNUM (lat.) deseori darul este neînsemnat, dar semnificația lui este imensă – Seneca, „Epistulae”, 81, 14.

imens dex

Intrare: imens
imens adjectiv